Lumina piere și pădurea se-neacă-n întuneric.
Eu am rămas cu demonii mei care,
Evadează și pornesc în căutarea ta.
Se avântă spre tine ca Icar spre cer
Ca mai apoi, la răsărit,
Să se izbească de veracitate.
Erai și tu unul dintre ei.
Mi-erai demonul perfect.
Ți-am construit firave aripi, cu care,
Ai izbutit să pleci și să mă lași.
Eu am rămas cu demonii mei.
