Race

Capitolul I

Alerg pe scările casei cu un papuc de casă și un pantof. Celălalt pantof negru cu toc îl țin în mâna stângă în timp ce cealaltă este ocupată cu rucsacul și un sandviș deja mușcat din el. Mă grăbesc spre mașină și îmi salut vecinii care sunt foarte matinali și își tund gazonul salutându-mă înapoi zâmbindu-mi. Uneori mă întreb cum am ajuns eu în acest oraș. Mă urc în mașină și înjur în șoaptă rugându-mă să nu mă audă Dumnezeu scoțând astfel de cuvinte din gură atunci când mă uit la ceas și observ că am întârziat deja la prima oră. Îmi pun centura și accelerez cu gândul la profesorul meu de artă care de obicei întârzie sperând că astăzi nu este o excepție.

Din păcate astăzi nu este ziua mea norocoasă. Profesorul Daniel nu a întârziat azi și se uită la mine cu o privire arzătoare care îmi transmite că am scăpat tura asta de un absent. Chiar dacă ar trebui să fie cel mai bun profesor, se enervează tot timpul când elevii ajung după el, iar la ce privire mi-a aruncat nu cred că sunt prima care a întârziat astăzi. Mă așez în banca liberă din primul rând și mă uit la cuvintele și desenele făcute de profesorul Daniel punându-mi mâna pe frunte și oftând. Presimt că o să fie o zi tare grea și obositoare.

-Nu pot să cred că a spus așa ceva. Mă uit la Tate cum mănâncă din cartofii ei prăjiți de care tot timpul se plânge că îi adaugă câteva kg în plus și pare surprinsă când Allyson îi spune ceea ce a spus iubitul ei. Iubit care eu l-am plăcut și poate încă îl plac. Stau și ascult cum prietena mea stă plictisită și discută cu Allyson din nu știu care motiv. Am impresia că Eliot, iubitul EI, nu este la școală astăzi, iar ea s-a pus la masa noastră deoarece nu are cu cine altcineva să stea. Totuși îi înțeleg de ce nu vor să stea cu ea. Vorbește pe toată lumea, e foarte arogantă și îi pasă doar de ea. Nu-mi dau seama cum Eliot poate să-și petreacă timpul cu ea știind cum se comportă și ce suflet urât are. E doar o prințesă pe exterior că pe interior duhnește de câtă răutate poate duce, iar lucrul ăsta se poate observa și din privirea ei. La felul cum o privește pe Tate, cu ochii strălucitori din cauza bucuriei evidente că cineva îi ascultă poveștile false, sau poate adevărate însă neinteresante, lucrul ăsta observându-se și pe fața lui Tate atunci când îmi aruncă o privire plictisită, însă nu am de gând să mă implic în conversația lor. Nu acum când discută despre Eliot cu atâta ușurință de parcă eu nu mă aflu aici. De parcă Tate nu ar știi cât de mult rău îmi face lucrul acesta însă nici nu o oprește. Nu-i oprește vorbele veninoase. Allyson nu știe când să-și oprească gura mai ales atunci când sunt vorbe grele, dureroase nici atunci când este vorba de prietenii ei. Nu-i pasă. Nu-i pasă de părerea lor, că îi poate răni. Allyson mereu a fost așa veninoasă însă până acum nu am avut motiv să-mi pese.

-Tu nu spui nimic, Katia? Glasul ei mieros îmi zgârie timpanele. Îmi îndrept privirea către ea, ridicând din sprânceană dându-i de înțeles că nu am fost atentă la conversația lor. Îi explicam lui Tate că aș dori să fiu majoretă ca să-l pot susține și eu pe Eliot, nu doar tu. Se uită cu o față bosumflată la mine de parcă aș fi putut face eu ceva. Își întoarse privirea spre mâinile ei din poală și șopti foarte încet, de parcă nu ar vrea să o aud, însa eu o fac. Am fost la directoare să discut cu dumneaei însă a spus că formația este întreagă și că maxim aș putea să fiu doar rezervă, dar eu nu îmi doresc asta, spuse ea strângându-și pumnii în poală de parcă ar fi capabilă să lovească pe cineva pentru a obține ceea ce își dorește. M-am gândit că poate dorești să mă ajuți tu, făcând parte din echipă, să intru și eu, să nu fiu lăsată pe dinafară. Am discutat deja cu Vicky însă ea mi-a spus că nu mai sunt locuri în echipă și că toate fetele se descurcă foarte bine ca să scoată pe cineva. A spus că ori stau drept rezervă, ori nu mai vin deloc. Abia acum își ridică privirea rugătoare la mine de parcă își dorește să mut și munții din loc pentru ea. Te rog discută tu cu ea, Katia. Îmi doresc să susțin și eu echipa școlii așa cum o faci tu. Să-l pot susține pe Eliot nu doar de pe margine, ci de pe teren. Își încheie ea discursul cu privirea în pământ și glasul stins. Mă uit la ea părând gânditoare când în sinea mea nici măcar nu mă gândesc să discut cu Vicky iar Tate mă privește și ea la rândul ei dându-și sema la ce mă gândesc.