Race

Capitolul V

-Nu pune globuri în brad! Sar de pe scări și mă poziționez în fața lui Carlos. Îl privesc încruntată și mă uit la brad. La naiba Carlos. Ai stricat tot. Îmi pun mâinile în cap și privesc bradul deja făcut pe jumătate. Ți-am spus că mă ocup eu de brad și tu să-ți găsești altceva. Își pune mâinile în șold și acum este rândul lui să mă privească încruntat.

-Și ce vrei să fac? M-am dus la Race să-l ajut afară și ma fugărit spunând că se descură și singur că mai tare îl încurc aici. La Amos nici nu mai zic că am vurt să îl ajut în bucătărie ca să nu-i dea foc și ma fugărit și el, spunându-mi să-mi găsesc ceva de făcut. Dar eu chiar nu mai pot cu voi. Faceți voi totul că eu o să mă uit la televizor și vă ignor total. Se trântește pe canapea și dă drumul la televizor pornindu-se pe un post de colinde. Oftez și mă poziționez în spatele lui punâbdu-mi mâinile pe umeri lui.

-Îmi pare rău dacă te-am supărat însă pentru brad am altă ideie. Tu însă poți să faci scările și șemineul cum vrei tu. Promit că nu o să mă iau de modul tău de a le decora. Se uită la mine sceptic și în câteva secunde se află lângă mine luându-mă în brațe și începând să sară cu mine prin casă. Chicotesc din cauza valului de energie și îl mângâi pe cap, părul lui moale pătruzându-mi printre degete. Mă lasă jos și mă privește pentru câteva secunde trecând pe lângă mine atunci când se aude ușa deschizându-se. De pe hol apare Race, roșu în obraji din cauza frigului și plin de zăpadă. Se uită la Carlos chiar înainte ca acesta să intre în bucătărie și îmi aruncă o privire înainte să se ducă spre baie.

Nu am mai discutat cu el de la întâmplarea de aseară. Am adormit pe brașul lui iar decortul casei sau temele au fost compromise. Ar trebui să dau cafeneaua în judecată. Cafeaua lor nu au avut nici un efect. De dimineață m-am trezit la mine în pat cu aceleași haine de aseară. Nu știu cine ma dus până în cameră dar mă bucur că nu a încercat să mă schimbe. Cănd am coborât la parter în bucătărie toți luau micul dejun având zâmbetul până la urechi. Ăn fine, Carlos și Amos aveau un zâmbet îmens pe față. Race doar mi-a aruncat o privire încruntată și a continuat să mănânce, scărpinându-se uneori la ochi. Am vrut să-mi cer iertare însă a plecat imediat afară după ce a terminat de mâncat spunând că nu are timp să stea la discuții dacă vrea să termine treaba până diseară.

Mă îndrept pe urmele lui Carlos simțind un miros minunat din bunătărie. De asta stă Beatrix cu Amos. Deschid ușa frigiderului și iau o cutie de suc din tot amalgamul de legume și alimente. Când au ajuns băieții acasă au venit cu trei sacoșe pline de alimente. Amos deja a început să facă mâncarea pentru Crăciun. Mă așez la masă și îmi torn puțin suc într-un pahar arătând ca ultima bețivă de la bar pe care la părăsit soția și nu mai are bani deoarece sunt toți în aparate. Îi privesc pe cei doi având o discuție neimportantă pentru mine când în bucătărie ni se alătură Race îmbrăcat încă cu gheaca și căciula în cap.

-Eu mă duc până la magazin. O instalație nu merge și trebuie să cumpăr alta.

-Merg și eu! Se face liniște dintr-o dată și Amos mă privește cu ochii mari în timp ce Carlos îi aruncă o privire lui Race și își întoarce înapoi atenția la telefon. Mă uit la Race iar acesta nu spune nimic. Îmi întoarce spatele și iese din bucătărie.

-Grabește-te! Strigă iar eu sar de pe scaun și mă îndrept spre dormitor.

Aglomerația din oraș îmi dă dureri de cap. Așteptăm la un semafor de 4 minute. Am fost cu Race să-și cumpere instalație și alte prostiuare de Crăciun care mi-au atras atenția și nu m-am putut abține să nu le cumpăr. S-a uitat urât la mine transmițându-mi din priviri că am suficiente decorațiuni în casă însă am trecut pe lângă el și tot ce am crezut că este interesant am pus în cărucior. Acum ne îndreptăm spre o florărie din centrul orașului de unde am făcut o comandă de 100 de trandafiri. Pinterest este plin de brazi îmbodobiți cu trandafiri și tentația a fost prea mare. O să fie simplu însă această schimbare nemaivazută până acum o să ofere un aer proaspăt.

Race parchează mașina în fața florăriei și sar fericită din mașină râzând din cauza entuziasmului. Acesta mă urmează din spate, deschizându-mi ușa ca să intru eu prima. Pășesc în interior iar mirosul florilor îmi inundă căile respiratorii. Inspir adânc mirosul dulce oftând din cauza sentimentului plăcut.

-Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta? O fată aproximativ de aceiași vârstă cu mine ne privește pe amândoi poposind mai mult la chipul lui Race. Ochii albaștrii mai mult spre gri se mișcă frenetic pe corpul lui Race. Mă uit la acesta însă atenția lui este captată de un buchet de flori albastre care în interior au mici petale albe. Nu știu ce flori sunt acelea însă Race le privește îngândurat, neoferindu-i importanță domnișoarei care îl privește fără rușine.

-Am făcut o comandă pe numele Katia Moore. Domnișoara își întoarce atenția asupra mea și dă aprobator din cap fără să spună nimic. Pleacă din încăpere, strigând pe altcineva care să o ajute să-mi aducă comanda. Vine cu trandafirii mei iar Race se oferă să o ajute făcând-o pe fată să înroșească.

-Trandafirii sunt deja achitați. Mai doriți și altceva?

-Nu, mulțumesc! Mă îndrept spre iesirea din florărie însă Race mă apucă de mână și îmi mângâie încheietura exact ca în seara de la club. Înghit în sec și mă întorc spre acesta.

-Câți trandafiri ai luat?

-100, răspund simplu uitându-mă în spatele lui. Se întoarce spre domnișoara care încă nu a încetat să îl privească și îi aruncă o bancnotă pe tejghea. Ia un trandafir alb din vaza plină și îl întinde în fața mea. Îl privesc șocată și îmi tremură mâna atunci când vreau să iau trandafirul. Degetele noastre se ating, un mic curent electric traversându-mi tot corpul. Spinii de pe trandafiri ămi provoacă mici înțepături însă îl iau așa și îl strâng între degete.

-Acum ai 101, trece pe lângă mine și îl urmez mulțumindu-i gând îmi deschide ușa. Îmi privesc palma cu mici pete roșiatice pe ea însă o șterg de pantaloni și strâng înapoi trandafirul în mână. Simt că dacă nu fac asta o să îl ia înapoi. Urcă și el în mașină și pornește de pe loc fără să spună ceva. Îl privesc tăcută, atenția lui fiind îndreptată total spre drum.

-De ce 101 și de ce unul alb? Toți trandafirii care i-am luat sunt roși. Mă uit pe geam, luminile de la magazine pâlpâind în tot felul de nuanțe specifice acestui sezon? Nu îndrăznesc să îl privesc. Race îmi provoacă prea multe emoții și îmi este teamă să nu le observe și el. Atunci când liniștea este prea mare îmi sprijin capul de geam și oftez. Nici nu cred ca ma auzit.

-101 deoarece ultima floare trebuie să fie perechea sufletului și alb pentru că așa te văd. Trandafirii albi sunt cei mai frumoși dintre toți. Atât de puri și inocenți, încât ți se potrivesc perfect. O legendă spune că trandafirul roșu a fost alb însă persoana care la primit a strans floarea atât de mult în brațe încât sângele ei a făcut trandafirul roșu. De asta trandafirul roșu este considerat floarea iubirii însă pentru mine trandafirul alb mereu o să semnifice adevărata iubire.

Stau jos și privesc trandafirul care acum are două nuanțe. După ceea ce a spus Race instinctiv am dus mâna pătată de sânge pe petalele acestuia. Am încremenit și nici unul dintre noi nu am mai spus nimic. Odată ce am ajuns acasă băieții mau ajutat să cobor restul trandafirilor și în timp ce noi am mancat Race a terminat de decorat exterioul casei spunând că lui nu îi este foame. A plecat imediat după ce a terminat treaba fără să mai aștepte o reacție din partea noastră. La scurt timp Carlos a plecat și el spunând că are ceva important de făcut și odată cu el a plecat și Amos la Beatrix. Îmi sprijin capul de birou și oftez.

După două zile în care casa a fost plină de râsete acum totul este gol precum sufletul meu însã acum este vorba de altceva. Alt sentiment mã apasã iar acest lucru începe sã mã sperie din ce în ce mai tare.