Douăzeci și nouă

812 64 15
                                    

HUNTER

Când ajungem acasă, eu și Jo ne uităm lung la Logan care o ține în brațe pe Nikki.

De cum ne vede, roșcata sare jos și începe:

— Ți-am spus să mă lași jos!

— Ce se întâmplă aici?

Întreabă Jo și își lasă poșeta în cui.

— Nimic!..

Logan își drege glasul și își aranjează cravata.

— ... absolut nimic!

Nu prea cred. Buzele lui sunt pătate de ruj roz. Era clar că cei doi voiau să facă ceva.

— Voi de unde veniți?

Întreabă Nikki.

Și ea iar e în casa mea. Logan aduce gagici pe acasă, dar am impresia că pe Nikki o văd m-ai des de cât îmi doresc să se întâmple.

— Cred că întrebarea mea e: ce cauți tu aici? Zău așa, n-ai casă?

Nikki tace.

Logan se încruntă la mine Jo suspină.

— Hunter, ce nepoliticos!

Cui îi pasă, am un copil care urmează să se nască, n-am timp de prostiile lui Logan și al gagicăi lui.

— Ai grijă cum vorbești Scott...

Mârâie Logan la mine.

— Sau ce ai de gând să faci, Devenport?

Logan face un pas spre mine, însă Nikki îi pune mâna pe umăr.

— E-n regulă Logan, ne vedem mâine!

— Nu...stai Nikki!

Vocea lui e sadică.

Dar ea nu se întoarce, și cu atât m-ai bine.

Nikki trece pe lângă Jo, care îi pune mâna pe umăr spunând:

— O să te conduc până la ușă!

Și pleacă, uitându-se la mine urât. O haide, că nu-i mare tragedie.

De cum fetele pleacă, Logan izbucnește:

— Care dracu'e problema ta!? De ce i-ai vorbit așa?

— Urmează să am un copil,nu vreau străini în casa mea!

— Nikki nu-i o străină, este...

Face o mică pauză.

— ...prietena mea, și ai să o respecți fie că-ți place, fie că nu! Ai înțeles?! Și casa este și a mea!

— Dar eu am platit m-ai mult pentru ea , îmi aparține!

Înțelegerea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum