L-am ignorat urmatoarea ora iar cand detentia s-a terminat am alergat repede pe usa ca sa scap de el...nu stiu daca era adevarat ca sta in aceasi directie ca mine dar nu imi pasa,am plecat.
El alearga si ma ajunge din urma,nu mai pot sa alerg,am obosit si m-am impiedicat.M-am lovit rau la picior,nici macar nu puteam sa calc pe el..mama o sa ma omoara,mai intai detentia iar acum merg acasa in felul asta.Am dat-o rau in bara.
El : Nici macar nu mai am cuvinte...esti fericita acum?Umbla,dute acasa daca mai poti !
Eu : Pot si o sa merg,merg oriunde ca sa scap de tine....acum hai fa poza aia pana nu ma ridic,stiu ca asta astepti !
El : Esti nebuna?Despre ce tot vorbesti?Cum as putea sa iti fac poza in felul asta? Poate sunt asa idiot cum ma crezi dar nu sunt prost !
Atunci se apropie de mine si ma ajuta sa ma ridic.Tot drumul spre casa m-a sprijinit pentru a putea umbla.A vrut sa ma duca la doctor dar am refuzat.
Se opreste si ma aseaza pe o banca fara sa ma intrebe nimic.
El : Imi cer scuze...
Eu : Ar trebui !
El : Nici macar nu ma lasi sa termin.
Eu : Ok,continua.
El : Imi cer scuze pentru faza cu sucul...nu era vina mea,ele m-au obligat,treaba e ca suntem prieteni din gradinita,am fost mereu impreuna iar acum....te-au vazut mai frumoasa ca ele,esti o amenintare pentru toate asa ca m-au pus sa te fac de ras.Imi cer scuze si pentru ca ai stat la detentie din cauza mea si acum ca...esti lovita la picior.
Eu : Uite,Ethan,nu stiu daca ar trebui sa te mai cred...te-am crezut prima oara si nu s-a terminat bine..
El : Crede-ma,vorbesc serios...stiu ca sunt rau cu toata lumea doar ca....tu nu stii cum e sa fi batjocorit de toti ca esti orfan,sa te numeasca copilul nimanui...da,am avut o copilarie grea,parintii mei au murit cand aveam 2 ani intr-un accident de masina si pana in clasa a 6a toti radeau de mine inafara de aceste fete care mi-au fost mereu alaturi.Nu am mai zis asta nimanui,doare Rose...trebuie sa ma crezi...imi cer scuze !
Eu : Pot sa spun ca te iert nu ca,cred absolut tot ce ai zis...acum du-ma acasa.
El : Ma bucur ca macar ma ierti,e tot ce am nevoie !
Atunci ca ma ajuta iar sa ma ridic si plecam.Cand ajung acasa ii povestesc mamei tot ce s-a intamplat si ii arat o poza cu el.
Mama inainte sa vada poza : Ce nesimtit,o sa il sun pe director acest baiat e cel mai mare nerusinat pe care l-am vazut,nu il las sa imi raneasca fata !
Mama dupa ce vede poza : Doamne,el e?Dar e atat de frumos...poate uitam de director...se mai intampla draga mea si eu cred ca te place daca ti-a zis toate astea doar tie...
Eu : Mama?!?!?
Ea : Mergi la somn,vorbim maine,iubito ! Noapte buna...
Si pleaca razand din camera.
CITEȘTI
Rose Smith
RomantikaHeii,ma numesc Raluca iar aceasta este prima mea poveste,sper ca o sa va placa ! <3 :* Personaje principale: Rose Smith: cea din poza de coperta William Johnson: Gregg Sulkin
