Another ending

Prolog

Grey se descotoroseste de hainele ei si, ii spune Anastasiei sa se aplece pe masa. Speriata, Anastasia, s.a supus repede.
-Anastasia, nu uita, tu ai spus sa fac asta. Imi spui cand sa ma opresc. Te voi lovi de șase ori. i.a șoptit el in ureche.
-B-b-bine...raspunse ea cu vocea stinsa...
Fara alte retineri, Christian Grey, a luat cureaua din piele neagra, si a lovit.o cu brutalitate pe Ana. Fundul Anei ardea de durere, desi era prima lovitura, simtea ca si inima, dar si fundul se crapa in doua.
-Anastasia, numara! poruncise el.
-Unnuu...șoptise ea incet.
Vocea ei era stinsa, durerea o strapungea peste tot.
Grey a ridicat cureaua sus, si, cu repeziciune, brutalitate, si, placere, i.a lovit poponetul extrem de tare lui Ana.
-Doi!! strigase Ana ca si cum i.ar fi adresat o înjurătură.
Pielea o durea si o ustura...se mira cum de mai rezista...
Din nou, cureaua atingea pielea fundul ei rosu.
-Treiii...
Ana a aruncat o privire spre el. Dar, s.a infiorat când l.a vazut, relaxandu.se, ba chiar, placandu.i si, dadandu.i satisfacție. Vedea in ochii lui placerea cand o lovea si, asta, a facut.o sa incremeneasca...de asta are el nevoie...are nevoie de fete care sa.l lase sa le bata dar ea, ura astfel de barbati... Il ura. In momentul acela, de.a dreptul il ura.
-Patru! urlase ea de durere cand cureaua i.a atins pielea.
-Cinci! siroaie de lacrimi se scurgeau pe obrajii ei palizi.
-S-s-...saa-ass...sa-ass-e-ee,...sase...vocea ei stinsa cutremura incaperea. Era sleita de puteri. Mai putea doar sa respire si, sa respire sacadat.
Ana se ridica brusc si țipă plina de lacrimi:
-Asta ti.ar placea tie cu adevarat?! Sa ma vezi pe mine asa??!!
-Anastasia...ofteaza el.
-Nici o Anastasia! tipa ea plangand. Ar vrea sa fuga...dar, unde?!
Se rasuceste pe calcaie si pleaca cat mai repede. Bine, acum, ceea ce ar vrea sa faca e sa plece dar, unde sa fuga? Parul ei lung si saten cade obosit pe umerii ei ce tremura de durere. Isi freaca cu teama posteriorul inrosit. Doare al naibii de tare.
Plange. Ochii ei albastrii sticlesc datorita lacrimilor ce ii acopera.
Urca in graba scarile si deschide repede usa camerei ei. Se arunca in pat si da drumul lacrimilor ce le.a tinut in ea cu tarie atunci cand a iesit din "Camera rosie a durerii".
Usa se aude scartaind.
Fix de el mai avea nevoie acum!
-Ana, nu fii suparata pe mine. se aude vocea lui sovaielnica...
-Nu vei mai face asa ceva cu mine niciodata!! tipase ea. Trebuie sa plec.
-Ana, nu pleca...
-Nu pot fi ceea ce vrei tu sa fiu...se ascuzase ea simtind ca, ii vine sa se sinucida...
-Dar, Anastasia, esti ceea ce vreau eu sa fi.
-Christian, m.am indragostit de tine...soptise ea cu fața in perina.
-Ce?! Aaa, nu...Ana, asta e...nu, nu e bine, Ana, asta e gresit...raspunse el cu tristețe.
In momentul acela, Anastasiei ii se plimbase prin fața ochiilor momentul când a trebuit sa.si i.a ramas bun de la el, atunci când sau cunoscut...cand, ea a urcat in lift si el i.a spus:
"-Anastasia..."
Si ea i.a raspuns timida:
"-Christian..."
Nu vroia sa renunte la el dar, el, de asta avea nevoie iar ea, nu putea sa.i dăruiască ceea ce pe el il calma...era o bestie ce se imblanzea doar când domina pe altcineva...probabil a avut o copilarie grea dar, si ea a avut o copilarie grea...si, totusi, nu se comporta asa...
-Anastasia, eu...nu sunt bun pentru tine, uita.te la tine, esti frumoasa...si, sunt sigur ca...
-Iesi afara. se rastise ea autoritar.
Nu mai simtea ca are putere ca sa.i asculte scuzele patetice...
-Ana...
-Iesi afara!!! urlase ea incontrolabil.
Probabil l.a speriat si, de aceea, a mai adaugat si un:
"-Te rog...."extrem de incordat.
Christian nu i.a mai raspuns. S.a ridicat de pe pat si a plecat.
Si.a dat drumul siroaielor de lacrimi si, s.a ridicat si ea de pe pat. Si.a facut repede bagajele si a iesit afara.
-Christian, trebuie sa plec. Mai bine imi dai banii pe care i.ai obtinut de pe urma vinderii mașinii mele. Masina dumneavoastră este in fața casei. se aude vocea ei firava.
-Ana, masina din fața casei este a ta! De ce mai insisti?!
-Domnule Grey, va rog, nu are rost sa ne mai certam acum...dati.mi banii.
-Iti voi trimite un cec...raspunse el șovăielnic.
-Bine, atunci eu...
-Te va duce șoferul meu acasa. o intrerupse el.
-Nu. Nu accept si gata. raspunse ea extrem de sigura pe sine.
Ana se indrepta cu pasi mari spre lift.
Christian, s.a ridicat de pe canapea si, a fugit dupa ea. Simtea nevoia sa o sarute. Sa o implore sa ramana...simtea nevoia....fara ea....
Ana era in fața liftului. Când l.a vazut i.a spus calm din capul locului:
-Nu.
Dar, văzând ca se apropie de ea si mai mult si, observandu.i dorinta din ochi, a tipat tare facandu.l sa se opreasca:
-Nu!
A pasit in lift si, exact ca in ziua in care sau cunoscut...cu lacrimi in ochi, cei doi si.au luat ramas bun...
-Anastasia....
-Christian...
Si usile liftului s.au inchis evidențiand lacrimile din ochii ei albastrii si, durerea din ochii lui cenusii...