O tocilara și un mafiot

11

Din perspectiva lui Hunter:

Oare de ce so fi intors la parintii ei adoptivi, nu se simtea bine aici sau poate e din cauza ca am sărutat-o eu si poate ea nu vroia asta.

Din perspectiva Anei:

Ma simt asa de trista si imi e asa de rau, nu vroiam sa il supar pe Hunter mai ales ca mam simtit mai bine la el ca in ultimi ani cu asa zisi mei "parinti". Cred ca ar fi mai bine sa merg sa fac ceva de mancare pentru mine si pentru Hunter pentru ca nici eu nu am mai mancat de doua zile si nici el nu a mancat in seara asta tocmai ca era suparat pe mine. Asa ca am mers jos si am facut cateva sandwichuri pentru el si leam pus pe o farfuri urmand sa le duc sus la el in camera pentru ca nu lam mai auzind coborand de vreo ora asa ca am ramas putin suparata si ingrijorata.

Am urcat catre camera lui si am batut la usa dar nu sa auzit nimic asa ca am mai batut o data si daca am vazut ca nu imi raspunde am crezut ca era inca suparat pe mine deaia nu a zis nimic asa ca am decis sa intru, doar ca asta cred ca a fost cea mai mare gresala pe care am putut sa o fac vreodata pentru ca atunci cand am intrat am vazut un Hunter cu un prosop in jurul taliei care imi indica ca el tocmai ce iesise din dus plus apa care i se scugea pe corp si faptul ca el isi stergea parul ud de apa. Cand am vazut asta am scapat farfuria pe jos care sa facut tandari si am inchis ochii cerându-mi scuze, chiar daca el arata ca un zeu si mama ce patratele are (nu cred ca eu trebuia sa vad asta), asa ca am fugit repede la mine in camera si mam acoperit in patura pentru ca imi simteam obraji arzad ceea ce inseamna ca ma inrosisem la fata. Stateam sub patura si încercam sa imi scot imaginea cu el doar intr-un prosop din cap, arata pur si simpul perfect si eu ma simt din ce in ce mai ciudat, am impresia ca icep sa il plac si nu e bine pentru ca toata chestia asta e ciudata, adică noi nu suntem intr-o relatie pe bune si nici despre saruturile recente nu am discutat prea mult.

Am iesit intr-un final din camera si am mers jos doar ca sa imi pun ceva de mancare si sa vorbes cu Hunter despre cand o sa ne reintoarcem la ore, deja am lipsit mai mult de o săptămână. Dat imaginea din fața mea mea schimbat cu totul starea pentru ca nu îmi puteam închipui ca omul ăsta poartă pantaloni cu Sponge Bob pantaloni pătrați vreodată în acest univers sau în ori care altul😂. Am și uitat de ce venisem jos în primul rând cad l-am văzut, nu ma mai puteam opri din ras.

Hunter: "Ce?"
Ana: "Eu sunt copil nu, eu sunt 😂😂😂"
Hunter: "Păi eu nu mă uit la desene"
Ana: "Nu tu doar le porți"
Hunter: "Nu te lua de pantaloni mei...sunt comozi"
Ana: "Da, da bine domnu căpitan de echipă"
Hunter: "Totu OK, ai nevoie de ceva?"
Ana: "Da, de mâncare pentru asta am venit jos"
Hunter: "Eu care am crezut ca ai venit sa mă vezi pe mine"
Ana: "Ce amuzant ești tu, legat de asta scuze pentru mai devreme, nu am vrut să intru așa da sincer credeam ca nu răspunzi pentru ca ești supărat"
Hunter: "Eram supărat și încă sunt puțin pentru ca nu înțeleg de ce ai plecat înapoi"
Ana: "Pentru ca nu vreau sa îți dau ție bătăi de cap, nu ai nici o responsabilitate fata de mie plus ca sunt multe pe care nu le înțeleg la tine"
Hunter: "Pai ce ai vrea sa știi despre mine ce deja nu știi"
Ana: "Pai care e faza cu telefoanele surpriza, și cum de vorbești cu mine ținând cont ca ți-ai bătut joc de mine până în a 11-a de mine aproape în fiecare săptămână, adică nu mă suportai dar acum stau la tine în casă????"
Hunter: "Am fost un nesimțit cu fazele alea dar nici eu nu am să îți dau o explicație logică cu ce s-a schimbat, și telefoanele erau în legătură cu jobul pe care îl am"
Ana: "Păi și așa de random în mijlocul zile te cheamă la muncă?"
Hunter: "Da, câteodată când e nevoie de mine"
Ana: "Aaa, OK"
Hunter: "Vrei să comandăm o pizza acum, nu de alta dar sunt mort de foame, sandwich-urile pe care mi le-ai adus s-au dus pe jos...😂😂😂"
Ana: "Daaa..... îmi pare rău pentru asta"
Hunter: "Nu îi bai, merg să dau comandă de 2 pizza"
Ana: "Bine, eu o să mă uit la desene😁😁😁"
Hunter: "Cum ziceam, un copil"

El s-a dus să dea comandă de două pizza și eu am rămas uitându-mă la desene, auzi cică sunt un copil, zice cel care poartă pantaloni cu Sponge Bob pantaloni pătrați prin casă. A venit și pizza după vreo 20 de minute și am stat amândoi uitându-ne la desene în timp ce mâncăm, am mai vorbit câte ceva și am deci ca mergem înapoi la școală de Luni, nu de alta dar am lipsit toată săptămâna trecută și cel mai probabil suntem foarte în urmă amândoi, dar o scot eu la capăt cumva, nu sunt degeaba tocilară clasei.

Am mai stat ceva vreme la desene și la un moment dat totul a devenit așa de blurat și de întunecat, semn ca pe mine mă lua somnul, Hunter sforăia de vreo 10 minute așa ca am adormit amândoi îmbrățișați pe canapea.