Capitolul 10

89 9 2
                                    


Aveam colegi de treaba , mereu râdeam cu ei și timpul trecea fără să îmi dau seama, mă înțelegeam bine cu toți de aici dar unul dintre barmani era mai mult decât fratele meu....de la început m-a primit cu căldură și m-am învățat tot ce aveam nevoie să știu. Era un tip glumeț și frumos iar recent i-am făcut cunoștință cu Zenith, păreau că se plăceau iar eu mă bucuram pentru ei.

Enzo se apropia de mine cu o ceașcă de cafea ..știa că iubesc cafeaua și mereu mă răsfață cu asta ..

➖️ Am ceva pentru tine , hai să ieșim afară că vreau să discutăm ceva

➖️ Nu mă speria știi că nu pot să beau liniștită dacă mă iei așa tare

Ne-am îndreptate spre ieșire, căutând în geanta pachetul de țigări..

➖️ Enzo, vrei și tu ?

➖️Le am pe ale mele dar mersi, azi după ora doisprezece te vei duce în biroul patronului , în secțiunea VIP

Mi-am aprins țigarea gândindu-mă ce dracu să spun, de ce eu ?

➖️ Pentru ce ? Niciodată nu l-am văzut pe șef, de ce să merg ?

➖️ Nu știu mai multe detalii dar am auzit ca mereu te urmărește să vadă ce faci

➖️ La dracu asta mai lipsea acum, nu suna deloc bine

➖️Te descurci foarte bine, nu ai de ce să îți faci griji...Dar am auzit multe persoane spunând că mereu întreabă de tine , curiozități știi ce zic?

Fumam și mă gândeam la ce dracu făcusem de voia să mă vadă pe mine din atâția angajați, nu avem frică doar nu voiam să pierd locul asta de muncă

➖️Enzo știi măcar ceva despre el? Mereu a fost în umbră doar câțiva importanți de aici îl știu

➖️ Da câte ceva știu, am aflat de la un bodyguard că are inițialele DS

➖️Interesant , trebuie să plec ..dacă mai stau s-ar putea să fumez tot pachetul de țigări și asa sunt obosită

Ce dubios , știu doar o singură persoană cu aceste inițiale,  dar nu cred că este Syrax Drake, nu mă miră nimic deja sunt obișnuită să mă trântească viața de pământ.

➖️Du-te , vin eu la tine înainte să mergi în biroul său

Eram înapoi în cazino, aici veneau oameni renumiți, oameni de afaceri, mafioți, miliardari , văzusem atât de multe aici încât nimic nu mă mai miră ...

Nu mai apucasem să stau deloc , ba eram la poker ,ba eram la bar , trebuia să fac mai multe dar mă descurcam

Așezăm sticlele de băuturi în vitrine când am auzit un râs înfundat în spatele mele , era nimeni altul decât Enzo și colegul lui...

Culmile AbisuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum