♥Povestea vietii mele♥

O zi neobisnuita

Hei..eu sunt o fata ciudata si timida...asa cum ma considera multa lume din orasul meu..probabil pt ca eu sunt inchisa in mine,in sufletul meu si nu vrobesc mult cu cei din jur,fapt pt care multi vecini nici macar numele nu mi-l cunosc.Uneori sunt confudata si ma intreaba lumea cum ma cheama..ma striga Miruna,Andreea sau ma catalogheaza gen "Ciudat-o!Nu vreau sa stiu cum se simt parintii tai ca esti asa..daca vorbesti cu ei!" deasta prefer sa stau in casa..cu cartile mele in brate,cred ca ele sunt singurele care imi asculta murmurul si nu-mi spun nimic si mult mai bune ca un prieten.

Cam asta este viata mea.A scuze..am omis un lucru..numele meu este Macrina,am 16 ani si stau in Los Angeles alaturi de parintii mei si un frate enervant,care ar face orice sa ma enerveze insa eu nu-i raspund provocarilor lui.

Atat despre mine..si urmariti-mi povestea.

Ma trezesc dimineata,cam prea de dimineata.Ceasul era cam 5:30..de obicei nu dorm mult.Ma ridic din pat, ma duc si-mi fac rutina zilnica dupa care ma indrept catre sifonier cautandu-mi ceva de imbracat.. hotarasc sa-mi iau o rochita lejera pe mn..nu pot spune ca sunt foarte in pas cu moda dar eeh.Dupa toate astea ma arunc in pat si-mi continui de citit cartea pe care am inceput-o "Iubire si fericire"...Doamne cartea asta este asa geniala iar personajul principal in rolul unei adolescente e 17 ani are parte de o dragoste in care nici ea nu credea..povestea ei e uimitoare ..numai ca eu nu voi avea parte niciodata de asa ceva,oricum sunt o ciudata si asa voi ramane.Deodata toate aceste ganduri imi sunt intrerupte de mama care venise sa ma cheme la micul-dejun..nici nu mi-am dat seama cand s-a facut ora 7:00.

Mama:Mac,haide la micul-dejun!

Eu:Chiar trebuie?!

M:N-o sa poti sta toata viata aici!

Eu:Ba da chiar pot..eu as rezista!!

M:Nu mai fa mofturi si haide plus ca o sa trebuiasca sa mergi la scoala.

Eu:Nu-mi aminti!

M:Misca-ti fundul odata!

Nu stiu de ce trebuie sa merg la scoala...inafara de faptul ca sunt prima in clasa si invat foarte bine nu e nimic special..oricum am o singura prietena pe nume Lacramioara..restul copiilor au aceeasi parere despre mine ca si restul oamenilor.

Mananc repede si merg la scoala..din graba era sa-mi uit si telefonul.

Ajung la scoala si ma intalnesc cu Lu(prescurtare de la Lacramioara, asa imi place sa-i zic..intelegeti voi):

L:Ce faci puiule?

Eu:Sa spunem ca bine..

L:De ce?!

Eu:Nu am o dispozitie tocmai buna.Sa mergem s-a sunat.

Ne indreptam catre clasa si deodata ma lovesc de un tip inalt,blond si cu ochi albastri ca marea,cazandu-mi toate cartile din brate pe jos.

?:Hei, ai grija pe unde mergi.si se apuca sa-mi ridice cateva carti

Eu:Hei nu tipa la mine, tu ar trebui sa te uiti pe unde mergi.Dupa ce ca ma grabeam sa nu intarzii acum tre' sa stau sa adun carti de pe jos, ce gentleman.

?:Uite nu esti singura care te grabesti.Incerc sa ajung undeva..sunt nou in scoala asa ca nu-mi sta in drum.