Bucăți de suflet

Pleci sa te intorci?

Plecarea reprezintă un proces psihic şi fizic, care se manifestă prin sentimentul devenit apoi realitate, de neapartenență la un mediu. Mai reprezintă și o acțiune prin care oamenii încearcă să se convingă pe ei înșiși că e cea mai bună alegere din toată viața. Însă plecarea nu aduce nimic bun. Atunci când pleci lași în urmă doar sentimente de regret că nu ai fost destul de bun. Că nu ai făcut destule. Că nu ai iubit destul. Că puteai mai mult. Atunci ştii sigur că singura soluție era plecarea. Te-ai conformat şi ai plecat. Ajungi apoi de unde ai plecat. Dacă te uiți peste umăr în trecut, mintea îți este invadată de sute de amintiri. De dorințe. De persoane pe care le-ai pierdut pentru totdeauna. Uneori ești slăbit și sfârșești plângând. Alteori te ambiționezi și devii mai puternic.
Nu e greu să pleci. E greu să te întorci. Mai ales când locul tău a fost de mult timp ocupat de altcineva. Acum simt că grijile şi fericirea se pot amesteca între ele. Ştiu sigur că nu-mi mai pot aşeza amintire în ordinea întâmplărilor lor, însă ştiu şi că nu mai contează. Că toate sunt egale acum. Că fiecare amintire prinde proporții atunci cand îi dai atenție. Apoi te bântuie. Te răscolesc aşa cum te face un coşmar să rasuceşti lenjeria de pe saltea. Partea rea e că din coşmar te poți trezi, însă realitatea e una singură.
Au scos cei de la Holograf recent o nouă melodie*de câte ori să te iubesc*. Dar tu de câte ori vei mai pleca doar să ai de unde să te întorci? De câte ori să te primesc cu brațele deschise, alergând spre căldura sufletului tău?