În sfârșit, după un lung drum...am ajuns în sătucul meu. Nu ştiu,denumirea lui e destul de ciudată,deci nu mă întreba. Verişoară-mea Meg era prin curte singură...abia ce plecaseră toți prietenii ei. Am venit la momentul potrivit! Bun,eu m-am dus direct la ea în fugă. Se pare că a reacționat și ea deasemenea.
- Meg!,oh,ce dor mi-a fost de tine!
-Şi mie de asemenea, dragă Jo. Dacă ai știi de cât timp aștept momentul acesta...nu-ți poți da seama!
-Ba din contră,sigur că-mi pot da seama fiindcă și eu aștept de mult .
-Mă bucur,atunci. Cu ce vrei să începem? Eu zic mai bine sa te odihnești și mâine ne întâlnim ,bine? Știi ca eu stau la 3 case de tine și poți veni oricând. .sau,mai bine hai sa dormi la mine.
-Mi-ar plăcea,dar prefer să rămân cu bunicii.
-Cum spui tu,Jo. Pa - pa.
-Seară bună!
Bun,fiindcă prindem ocazia ca Meg să plece fiindcă era destul de târziu, sa vorbim puțin de ea.
Meg este o fată de vârstă mea,adică 13 ani, cum am anunțat de la început. Diferența dintre mine și ea,este că avem caractere total diferite. Eu sunt o fire timidă câteodată şi greu de înțeles. Meg este o fată vesela,fără probleme. E foarte bogată,are tot ce vrea...mai puțin creier! Nu prea-i place şcoala aşa că de fiecare data când prinde ocazia chiulește. Părinții ei nu sunt interesați de ceea ce face. Trist! Eu nu sunt o fată cu o situație financiară extravagantă, dar nici prea mică. Mă bucur aşa cum sunt acum. Ce mă întristează într-adevăr e că nu mai am noutăți de la ai mei. Acolo,în Canada totul merge cam prost,dar simt că o va scoate la capăt într-un fel mama. Şi tata? Săracul,e în armata...doar el știe câte îndură ca eu să fiu bine. Sper că într-o zi să fiu fericită şi să-i am lângă mine. Că tot veni vorba de fericire,eu nu am prieteni. Nici mie nu-mi place asta, dar mi aleg cam greu. Încă nu am găsit un prieten în care pot avea încredere. Când spun "prieten" mă refer defapt la o fată. Mama, mi-a interzis să mă împrietenesc cu băieții fiindcă este foarte periculos. Ce este greu pentru mine într-adevăr,gramatica limbii române este foarte complexă şi există posibilitatea să mă încurc ,mai ales accentul de englezoaică,care pur şi simplu mă omoară. Indiferent de ce cred unii,mie nu-mi pasă. Asta e! Cine o să-mi fie cu adevărat prieten,mă va suporta exact aşa cum sunt eu.
Vine o nouă zi. Soarele puternic îşi face loc printre norii alburii. Am ieşit pe afară,iar bunicul meu mi-a pus un hamac legat de doi pomi "puternici" fiindcă ştie că mie așa îmi place să citesc. Cât de bine mă cunoaște bunicul. M-am aşezat în hamac,și am început sa citesc o carte foarte interesantă. Se numește "A Midsummer Night's Dream And Other Stories From Shakespeare's Plays". Bineînțeles, mi-e mult mai ușor în engleză ,deci se subînțelege. Au trecut câteva ore şi tot aud zgomote venind din grădina verişoarei mele. Mă duc la gard şi observ cum Meg se distra cu prietenii ei. Are foarte mulți spre deosebire de bine. Am rămas înțepenită şi se pare că verișoara mea şi-a dat seama că-i priveam aşa că m-a invitat acolo. Nu am refuzat,desigur. Toții copii erau zâmbăreți și asta mi-a plăcut foarte mult la ei. Într-un mic colțișor am putut observa un băiat care citea. Nu am îndrăznit să mă apropii de el ,doar l-am sorbit din priviri în timp ce el citea o carte (nu mi-ai putut da seama ce titlu avea fiindcă eram puțin cam departe). Părea copilăros, dar totuși ... doar privindu-l îmi dădeam seama că are o gândire mai matură. Adică,spre deosebire de toți ceilalți care făceau tot felul de nazdravănii, doar el citea şi părea că trăiește în poveste ,deodată ce nu băga în seamă niciun zgomot. Are părul creț,iar ochii lui sunt un fel de albastru. Minunat! Se întâmplă, peste câteva minute pur şi simplu îi sare privirea din carte şi mă zărește,neştiind ce să mai fac...am alergat repede spre curtea mea şi m-am așezat în hamac. Am început să citesc. Se pare că acum,băiatul "fără nume" (fiindcă nu am reușit să-i aflu numele) se uita pe ascuns la mine,dar eu îmi dădeam seama. Nu am vrut să par insistentă, aşa că nu l-am mai băgat în seamă. Mi-am văzut de cartea mea.
Peste încă 2 ore jumătatea,distracția se pare că s-a încheiat. Meg a venit la mine şi cu o privire cu multe înțelesuri ,mă intreabă:
- Deci,ai vorbit cu Ted'?
-Cine-i Ted'?
-Cum adică,cine? Băiatul care citea..şi l-ai tot privit.
-Aha, deci aşa îl cheamă! Bănuiesc că "Ted" vine defapt de la Teddy. Curios,fiindcă nu-mi pare a fi neapărat nume românesc.
- Nu ştiu,dar oricum...ți-am spune să nu te împrietenești cu el,fiindcă e egoist și încrezut. Crede ca dacă e deștept trebuie să aibă aerul ăla de superioritate,şi mie nu-mi place. Niciodată nu se joacă cu noi.
-Păi câți ani are?
-14.
-Meg,cred că glumești. E adolescent, încă vrei sa se joace? Cred că-l judeci greşit. Nici pentru tine nu mai e joaca,tu ar trebui să înveți și sa citești...știu ți se pare cam greu,dar ar trebui!
-Bine,nu mai zi asta cu un ton matern fiindcă nu-mi place. Nu mă interesează ce spui tu..fac ce vreau eu! Nu bagă pe nimeni în seamă,și de altfel nu are niciun prieten.
-Cum spui tu,Meg. E cam târziu,cred ca ar trebui sa te retragi și tu!
-La revedere!
Stau în pat și mă gândesc că Teddy,chiar dacă nici nu-l cunosc,totuși mi se aseamănă destul de mult. Oare ar trebui să vorbesc cu el? Bineînțeles ca nu. ..altfel,mama se va supără pe mine. Cel mai bine,e să-i scriu o scrisoare și să aștept răspuns, pana atunci,nu-l voi mai vedea pe Teddy, mi se pare corect!
Dear mommy,
Sunt la țară şi asta mă încântă foarte mult. Bunicii au mare grijă de mine şi nu știu ce să-mi mai ofere. Sunt foarte fericită,doar că și tu,de altfel și tata îmi lipsiți foarte mult. Uite,voiam să-ți spun ceva. Ieri,stând în hamac,am băgat de seamă că Meg se distrează cu niște prieteni. M-au invitat acolo şi am observat un băiat pe nume Teddy ,care pur și simplu mi-a atras atenția. Citea şi mi-a plăcut felul lui de a fi "diferit". Nu știu cum să-ți spun,dar aş vrea să-l cunosc. Promit că voi fi atentă. Adică, știu dacă se merită sau nu. În rest,nimic nou. Aștept răspuns.
Cu drag,
JO.
