Totul se întâmplă dintr-un motiv. Și când se întâmplă, soarta caută binele în el așa cum este acolo.
Iris Rivera
I-am cerut ajutorul iar el acceptat.
Locuiesc cu el deși mi-am promis ca voi sta departe.
Castillo mi-a devenit un fel de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Apăs pe clanță aurie a uși din lemn negru a biroului lui Castillo fără sa bat.Usa se deschide cu un scârțâit anuntabdu-l astfel pe Cas de prezența mea .
Fac un pas ,un încăperea puternic luminată de lustra led din mijlocul tavanului . Închid ușa apoi mă reîntorc cu fața spre iubitul meu.Isi sprijina capul între mâini , privind frustrat niste hârtii de pe biroul sau.
Își ridică ochi spre mine apoi ii lasă înapoi jos , examinând din nou acea foaie.
-Au trecut trei zile de când stai in biroul asta făcând naiba știe ce . Când ai de gând sa mai petreci timp cu mine?
-O ai pe Winter,imi răspunde,cu ochi încă fixați pe foaia aia .
Ma aplec și-i smulg hârtia de pe birou.Desene făcute la plictiseală si niște linii trase de la o mâzgălitură la altă e tot ce se află pe albul intens al hârtii.
Ma incrut încercând sa descifrez lucrurile desenate de el.Dar fără speranță,talentul lui la desen e la fel de prost precum al meu.Intorc foaia si citind singurului lucru de pe ea imi dau seama ce trebuia sa insemne desenele.
Un plan .
Încerca să construiască un plan pentru a opri "dușmani" pomeniți de Isabel sa ne facă rău.A stat trei zile într-un scaun planifind un atac asupra cuiva a cărui nu-i știm identitatea.
A făcut toate astea pentru ca a am fost împușcată.La speriat.Am văzut frica in ochi lui atunci si o văd si acum in timp ce ii las foaia sa cadă încet pe birou.
Face toate asta pentru mine.
-De ce nu ne ceri ajutorul,Castillo?il întreb , așezându-se pe scaunul din față biroului.Suntem cu toți băgați in asta.
Isi ridică capul, lăsându-di manile pe mânerele scaunului.Ma privește direct in ochi, albastrul lor strălucind în lumina becului.
-Ai fost împușcată . Câțiva centimetri nai sus si te-ar fi nimerit gâtul,omorandu-te .Nu pot permite asta .
-Nu poți rezolva lucrurile singur mereu, Nu-ți spun sa ne aruncam in fața gloanțelor .Iti cer sa ne implici si pe noi in planurile tale.
-Pe noi ?
-Prieteni tai,Castillo.Iubita ta care apropo ii e dor de tine .
Ii zăresc începutul unui zâmbet înainte să redevină băiatul serios care era atunci când ne-am revăzut in Los Angeles.
-Nu te includ in tot tărăboiul asta.
Oftez.
Un încăpățânat.
-Nu sunt făcută din sticla.Nu te las sa faci asta de unul singur doar pentru ca ție frică ca voi fi din nou împușcată.
