Camelot

Capitol special - part - 1 -

Dedic aceste următoare 3 capitole SPECIALE ce conţin istoria ţinutului Camelot de la începuturi .
Mai întîi aş vrea să vă multumesc pt că îmi citiţi povestea mea şi în special celor :
< SkyersStella >
< Xm0dulX >
< clubana13 >
< pain-and-alone >
< NaieAnastasia123 şi georgebabii >
< FuhrerArmstrong >
< A_XAvier >
< RobMichael >
< MirulinioSforza >
<GabiAndreea1>
<TatiAlTău>

Promit să actualizez la zi lista cu mulţumiri celor ce în continuare îmi votează povestea , îmi dă un comentariu sau , îmi listează povestea . Aş vrea să-mi cer cele mai sincere scuze celor ce nu ia-m numit la mulţumiri însă nu îi mai am trecuţi la notificări . S-a sters la actualizările ce le fac periodic cei ce au creat această aplicaţie .

Regele Filip era un tînăr rege puternic ce îşi dorea tot mai multă şi mai multă putere pentru el . El era un tiran cu a lui Imperiu ce la numit Imperiul Soarelui . Multe ţări au fost cucerite şi în urma lui lăsat durere , sînge şi multă durere . Lumea ce îl blestemă să nu poată muri pînă ce nu va readuce pacea în lume . Atunci cînd morţi ucişi de sabia ori porunca lui îl va erta pe rege .
Ani au trecut şi puterea lui tot creştea . El e însurat cu Pamela e femeie cu frică de Dumnezeu ce nu e zi să nu m umilească că nu-i poate dărui un fiu . Se uită în oglindă intr-o dimineaţă şi în părul lui lung lăsat pe spate îi apare primele fire albe . E turbat de furie că timpul trece şi că încă mai are atîtea de făcut .
Intr-o altă bună zi aude că la capătul lumii acolo unde pămîntul se uneşte cu nourii . Că dincolo de nouri e o vrăjitoare pe nume Bela ce are puterea să-i îndeplinească orce dorinţă ce o pune cel ce ajunge la ea .
Însă ce el nu ştie e că niciun muritor nu poate trece puntea între lumii de a ajunge la vrăjitoare . Ce el nu ştie e că odată dorinţa pusă ea îi poate lua orce doreşte de la el în schimbul dorinţei lui .
Pamela nu e zi să nu meargă la biserică şi să se roage că intr-o bună zi ea va da naştere la un moştenitor la tron . Şi mergînd ea spre palat că e departe şi trebuie să treacă pădurea Eden . Ea mereu îl minte pe al ei soţ că merge în pădure la cules de mure pentru că el nu crede în Dumnezeu . El crede că el are puterea mai mare şi de nimic şi nimeni lui nu îi e frică . Singura lui teamă ce o are e de Moarte . Că pe cînd el era prinţ ce se juca în curtea palatului lîngă fîntîna arteziană cu un defin ce îşi ia zborul să ajungă pînă la cer . Iar din gura lui îi ese apă limpede ce vine de la lac . Cum el se juca singur cu o sabie de lemn vine în curte şi a lui tată pe nume de Carol ce rîde de cum îl vede pe a lui fiu cum se joacă .
- Fiule .îl strigă însă tînărul de 10 ani nu-l aude că e concentrat să-l doboare pe defin .
- Fiule .îl strigă mai tare iar fiul lui lasă sabia jos şi îşi face plecăciunea în faţa regelui .
Obraji lui îi se înroşesc de ruşine şi îşi ascunde capul în jos .
- Fiule ce e cu tine ?îl vede pe fiul lui că e îngrijorat . Cine te-a supărat pe al meu fiu drag .îl trage de mînă şi îl trage cu putere în braţele lui .
Lipit acum de pieptul tatălui lui îi simte cum inima îi bate cu putere în piept a fiului său . Nu ştie cum îl poate face iar să zîmbească , să fie aşa cum el e în fiecare zi .
Carol îl prinde de braţe şi le strînge uşor iar fiul lui tresare şi îşi priveşte tatăl îl ochi . Carol vede cum ochi lui verzi sunt acum plini de lacrimi .
- Fiule nu tace . Aş da orce să te văd fericit iar .
- Orce . . .spune a lui fiu printre buze .
- Da . . . Orce !spune cu convingere .
- Tată , eu vreau o sabie adevărată cu care să mă joc .
- Fiule . . .răsuflă uşurat că fiul lui e supărat pentru un moft de-a lui . Filip se trage cu putere din braţele tatălui lui şi se apleacă jos îşi ridică sabia din lemn de soc şi o aruncă în fîntînă .
- Eu acum sunt mare şi vreau să te fac mîndru de mine .
- Dar , fiule ce te face să crezi că nu sunt mîndru de tine ?întrebă curios Carol .
- Faptul . . . continuă tot la fel de mîhnit pe rege , simte că numai poate răbda să mai tacă . Că încă mă joc cu sabiea de . . .şi arată cu degetul mare la sabia udă acum în fîntînă .
- Fiule tu încă eşti mic .
Îl vede că vorbele lui îl supără şi mai mult pe fiul lui .
- Dar dacă tu te consideri bărbat ! Te provoc la un duel .
Fiul sare de bucurie şi priveşte cu multă atenţie cum Carol îşi scoate sabia din teacă ce o ţine la spate mereu şi cheamă un soldat ce face parte din garda regală şi îi cere sabia . Soldatul scoate a lui sabie cei drept mai mică şi mai subţire faţă de a regelui . Rege ia în mînă sabia soldatului ce a plecat şi priveşte de la distanţă alături de ceilalţi din gardă 3 la număr .
Carol îi întinde sabia lui Filip ce o prinde cu încredere şi se asează în gardă . Cu sabia în poziţie de atac şi cealaltă o ţine la spate . Regele e bucuros că a lui fiu îi zîmbeşte iar , că e fericit ca întotdeauna .
Carol atacă primul şi sabia lui atinge sabia mică a fiului ce o rupe în două . De cum vede că sabia e ruptă se preface că s-a împiedicat şi se prăbuşeşte jos . De cum îl vede Filip jos atacă şi îi bagă sabia în Carol . Sabia ce trece prin piele şi primii stropi de sînge pătează haina regală . Ce trece de o coastă ce o rupe în două şi străpunge inima de o face să bată pentru ultima oară .
Filip încă crede că tatăl lui se preface însă ochii lui ce cu uimire se uită la fiul ce la ucis - oare din ură ?se întreabă în mintea lui .
Dă să spună ceva însă sîngele cei intră pe esofag şi cu o tuşă scoate tot sîngele cel ţine în gură . Ar vrea să strige după ajutor însă sîngele ia inundat corzile vocale , nu mai poate vorbi şi doar să privească cum a lui fiu e fericit că la întins la luptă pe tata lui .
- Vezi , tată , acum sunt bărbat .spune cu satisfacţie pe buze .
Timpul trece iar tatăl lui nu se mai ridică iar sîngele încetează să mai iasă din gură . Ochi ce se închide şi oftează din greu îşi dă sufletul în curte cu zîmbetul pe buze că şe-a văzut fiul fericit . Într-un tîrziu garda îşi dă seama că defapt Regele lor a murit ucis din greşeală de fiul lui - oare ?
Aceste amintiri le ţine ascunse în subconştient de frică că lumea la-r critica că la ucis pe a lui tată . Că nimeni nu la-r crede că defapt la ucis din greşeală - oare ?
În drumul ei vede o bătrînă la margine de drum ce cerşeşte să aibă ce pune ceva în gură că eu mai poate de durerea de burtă ce simte . Ea trece la început fără s-o bage în seamă însă bătrîna spune :
-Doamnă dragă , fă-ţi milă de al meu suflet şi dă-mi ceva să mănînc că nu a mai mîncat nimic de două zile .
Paşi ei grăbiţi la început , incetinesc pe parcurs pînă ce se opreşte şi îşi întoarce capul la bătrînă ce o vede cum e îmbrăcată . Cu o fustă ruptă şi cu petice de mai multe culori şi murdare . Chipul trist şi plin de riduri şi plin de rapăn şi jeg . Cu dinţi galbeni ce-i numeri pe degete . Îi se face milă şi se întoarce pînă la babă şi caută prin buzunar şi dă de 9 monezi de aur şi îi aruncă în poală . De cum bani atinge fusta ruptă ia citit viitorul şi strigă după regină .
- Stăpînă . Ai să ai un fiu cel mai frumos şi cel mai deştept . Însă nu te vei bucura nici-o secundă de el că tu vei muri ucisă de soţul tău .
Regina aude fiecare cuvînt dar nimic nu crede ea .
Timpul trece încă cinci ani şi Filip a găsit o cale cum să ajungă la vrăjitoare .
Va urma . . .