Acum câțiva ani, cățelul meu Puffy a murit.A fost cea mai urata întâmplare din viață mea, dar nu aveam cum sa.l aduc înapoi si am încercat sa.mi amintesc toate momentele frumoase petrecute împreună.
Nu aveam cum sa.l uit, fiindcă mi.a fost ca un frate.A fost un luptător pana la capăt.Nu il voi uita niciodată pentru siguranța si dragostea neconditionata pe care mi.a dat.o mie si familiei mele timp de 14 ani.
Timpul mi.a alinat durerea si am început sa ma gândesc cu zâmbetul pe buze la el.Îmi doream sa mai am un catel, dar nu la fel ca Puffy pentru ca mi.ar fi amintit mereu de el.
Am decis sa nu.mi iau Bichon, fiindcă ar fi fost aceeași rasa cu Puffy.Optam intre rase mari pentru ca aflasem ca rasele mai mari sunt mai inteligente.
Voiam un labrador sau un Akita Inu.Ma îndrăgostisem de frumusețea lor.
In sfârșit, le.am spus părinților ca vreau un cățel.-In niciun caz, Maya,nu putem sa mai avem un cățel in casa.Puffy a fost un cățel model si nu cred ca mai putem trai o data durerea pierderii lui, a spus mama.
-Nu e vorba de asta, dar un câine înseamnă o responsabilitate destul de mare.In primul rand, cine o sa.l scoată afara dimineața si seara?Si cine o sa.i dea sa mănânce ?Cu cine o sa stea când vom pleca in concediu?Un câine este ca un copil.Trebuie sa ai grija de el, sa te joci cu el si sa.i oferi dragostea de care are nevoie,raspunde tata.
-Dar tata, promit ca o sa am eu grija de el.O sa.l scot afara, o sa.l spal, o sa.i dau de mancare si o sa ma joc cu el.Ganditi-va ca un câine este o bucurie într.o familie.Amintiti-va de Puffy.......
-Nu stiu ce sa zic Maya, o sa ne mai gandim, spune mama cu o voce indulgenta.
Eram bucuroasa ca macar se vor gândi.Intr-adevar, un câine in casa este o responsabilitate destul de mare.O sa trebuiască sa ma țin si de școală in continuare si de cățel.