Dacă nu eu, atunci noi

✨Capitolul 3 - Al tău, nu al meu✨

      Zilele primei mele săptămâni aici au trecut cu repeziciune, iar fiecare dintre ele s-a terminat în club, dansând inconștientă. Deși nu am consumat un strop de alcool, îmi amintesc vag cum m-am întors acasă în fiecare noapte. Îmi era atât de rău și nu pot să îmi dau seama de la ce. Mă simt mahmură în fiecare dimineață, deși nu ar trebui să fiu.

       Deși s-ar crede că ar trebui să ne unească plăcerea pentru zbenguială și serile în club, interacțiunea mea cu Cyan este din ce în ce mai distantă. Nu mai trece pe la cabană nici măcar să vadă dacă sunt bine. A încetat cam din a doua zi, când a văzut că nu are cu cine vorbi. Eu sunt bine, nu mi sa întâmplat nimic, nu am nevoie de nimic, așa că nu am avut de ce să apelez la el cu ceva. Plus că nu am vrut să vadă că mă simt rău fizic, pentru că nici măcar eu nu știu încă care este explicația logică a acestei stări.

       Ca în fiecare seară, așa cum ne-am obișnuit, suntem în club. Și ca în fiecare seară, dispar ca prin ceață de pe ringul de dans. Ajung în fața chiuvetei și mă clătesc cu apă rece pe față. Privesc în oglindă, obiectivă, îngândurată, la fiecare picătură de apă care mi se prelinge ușor de pe chip.

- Știi?! Nu e prima dată când te văd aici săptămâna asta, mi se adresează o tipă pe care, ce e drept, și eu țin minte să o fi văzut de mai multe ori în ultima vreme. Și de fiecare dată îți e rău și ești foarte palidă.

- Sunt ok. Stai liniștită. Îmi revin repede, o asigur eu.

- Beată nu pari a fi...

- Alcoolul nu e favoritul meu, intervin cu explicația deoarece și eu am scos răul provocat de consumul de substanțe de pe lista cu posibili declanșatori ai stării mele actuale.

- Te-ai gândit să faci un test de sarcină? mă întreabă ea direct, nonșalantă.

- Eu nu pot avea copii, explic. O problemă de sănătate, oftez eu.

- Hmm... dă necunoscuta din umeri, iar eu, sătulă de acea discuție, mă îndepărtez și ies pe ușa toaletei, în gălăgia și învălmășeala clubului.

- Unde naiba erai? Ce, morții tăi, faci aici? dau nas în nas cu Cyan, beat și nervos la culme. Treci! mă bruschează el, dar eu îmi smulg brațul din mâna lui. Treci în mașină, odată! tună, enervat de împotrivirea mea.

       Ies din club, cu Cyan, clătinându-se ca în fiecare seară, pe urmele mele. Mark ne aștepta deja la mașină. Cei doi bărbați deschid portierele din față ale mașinii, iar eu îmi iau locul obișnuit din spate.

- Cu cine erai tu acolo? Hmmm? începe Cyan nervos conversația, în timp ce Mark e atent la drum și virează la dreapta la capătul străzii. Ia zi...

- Poftim? i-o tai eu enervată. Nu mai are voie omul să folosească baia dacă are nevoie, sau ce? Și până la urmă, ce treabă ai tu? N-am discutat clar că fiecare dintre noi doi face ce vrea, din punctul ăsta de vedere?

- Morții tăi! îl aud cum mă înjură nervos în barbă.

- Ai tăi, poate! i-o trântesc eu înapoi, auzindu-l cum mă înjură și mai original de data aceasta. Mi-e foame. Am nevoie să oprim la benzinărie, cer eu, evitând orice discuție cu el.

- Ok, răspunde Mark prompt și intră în parcarea benzinăriei.

- Nu mai am bani, îi zic eu rece lui Cyan, după ce mă dau jos din mașină și îi deschid portiera.

- Ia de aici, îmi întinde cardul lui, după ce s-a chinuit să și-l scotă din buzunarul blugilor. Ia-ți ce vrei. Numa' vezi să nu întreci suma prea mult... că o să te pună să scrii pinul, bolborosește el semi-beat. Stai așa! strigă el după mine. Ia-l pe tine, mă întorc și îmi aruncă hanoracul lui.