Chiar ma așteptam sa fie azi o zi normala. Dar cum sa fie asa când un baiat pe numea Tom Kaulitz, pur si simplu nu ma lasă sa am o viata normala in acest oraș, știu ca a trecut puțin timp de când l-am întâlnit dar deja simt ca nu îl mai suport. Ce vrea asa special de la mine?!... Spun asta in timp ce imi curgea o lacrima pe obraz, dar reușesc sa adorm
Emma's pov - ;
Chiar nu inteleg de ce Anny a început sa plângă. Adica nu cred ca ar avea de ce... adica la întâlnit pe acest Tom de nici măcar o zi... Dar totuși, a pus 3 oameni sa o lovească, cred ca își aduce aminte de amintirile neplăcute cu tatăl ei... Off...
Amândouă adormim.
Se făcuse deja dimineata... Foarte suparata, realizez ca nici astăzi nu o sa fie o zi normala, deoarece, liniștiea mea o sa fie din nou perturbata de Tom.
Cu o stare foarte proasta, încep din nou sa mi fac rutina zilnică de dimi, sa mi fac make-up ul, sa ma îmbrac in hainele mele preferate si sa o astept pe Emma sa se trezească din somn, pentru ca de obicei se trezește ultima.
De data asta, ma gandesc ca ar fi mai bine sa luam micul dejun pe balcon, pentru a ne răcori cu aerul placut al dimineții, in timp ce admiram privelistea, sorbind din ceaiurile noastre fierbinți.
Zis si făcut. Astăzi nu am pregătit mare lucru. Doar 2 ceai-uri si câteva feli de pâine prăjită cu unt. Yummy! Arată delicios!
Astept ceva timp pe balconul locuinței noastre, pana când o văd pe Emmy care se apropie de mine, mergând foarte încet, încă ii era somn.
A: Buna dimineata! Uite, am pregătit micul dejun. Vrei sa te alături?
E: Normal! Arată asa bine. Dar așteaptă puțin, ma duc sa ma schimb de pijamale si sa mu fac make-up ul.
Parca doar schimbând doua cuvinte cu Emma, m-a făcut sa ma simt putin mai bine. Imi place foarte mult sa luam impreuna micul dejun, in timp ce discutam.
Nu după mult timp, apare si Emma. Începem sa vorbim in timp ce sorbeam din ceaiuri.
In mijlocul conversației, observ cum dintr-o data, Emma incepe sa se uite foarte speriata si in acelasi timp mirata.
E: A-Anna... Cred ca chiar trebuie sa vezi asta...
Ma uit in direcția unde păreau a fi fixați ochii Emmei, speriata...
Nu imi venea sa cred.... Era... T-Tom... cobora dintr-o masina luxoasa. Se pune cu ambele picioare pe ciment, iar apoi incepe sa strige... "Anna, stiu ca esti acolo!"
A: Poftim?! Acum imi stie si numele? Ce proasta esti Anno... Cum sa nu iți cunoască numele dacă iti stie până si numele de telefon si unde locuiești.
Doar ies din apartament... cu greu încercam sa nu ma uit in ochii lui. Primul meu plan a fost sa fug, dar pana la urma... făceam asta degeaba, oricum ma prindea...
Pana la urma de cine sa imi fie frica? De un baiat disperat după atenție?
Ma duc direct la el, Tom se uita la mine sa fara sa scoată nici un sunet
A: Spune! Acum ce mai vrei de la mine?
T: Am nevoie sa ma ajuți cu ceva...
A: Aha! Sa te ajut? După tot ce mi-ai făcut? Chiar crezi ca o sa fac asta?
T: Uite Anna, este si spre binele tău. Doar ca acum nu pot spune, ma poti suna pe numărul de telefon ca sa afli mai multe. Hai te pup printi!
A: O sa văd... Acum, Dispari! Deja m-am plictist de tine!
Uite asa mi s-a distrus mi e micul dejun.. Nici nu mai voiam sa mananc. Doar oare...
La ce se referea când a spus ca "este si spre binele tău" Nu inteleg... In fine... O sa aflu eu mai multe...
Încercând sa uit de ce tocmai s-a întâmplat, cu greu, o rog pe Emma, încă adormita dacă vrea sa ne uite la câteva filme de comedie pentru a-mi ridica dizpozitia.
Aceasta accepta, mergem in camera mea si începem a da startul filmului.
Skipp time >>>>>
Tocmai ce vizionasem câteva filme de comedie... Am crezut ca imi voi ridica dispoziția, dar totul a fost in zadar...
Parca ma simteam si mai trista...
Aveam crize de plâns din ce in ce mai des.
TOTUL DOAR DIN CAUZA LUI TOM! UGHH!
TE URĂSC, TOM KAULITZ!
Anna's pov - :
Nu știu ce se întâmplase cu mine de am spus aceste vorbe, dar cred ca chiar au fost din inima. Numai când ii auzeam vocea ma enervam, sau doar când ii auzeam numele... Nu inteleg de ce îl urăsc atât de tare! Defapt
Anna, chiar merita asta! Cum sa pun niște baieti sa ma lovească! E pur si simplu un nesimțit.
Spun asta in timp ce siroaie de lacrimi încep sa imi cada pe obraji mei roșii.
Trecuse apropae jumătate din zii, nu făcusem mai lucru, doar m am uitat pe telefon si am citit cărți... foarte plictisitor!
Tot ma gandesc la ce a zis Tom, si pun mana pe telefon si îl sun... Nu pot sa cred ca am făcut asta...
T: Buna Anna! Chiar nu ma asteptam sa suni inapoi:)...
A: Sinceră sa fiu, nici eu, dar vreau sa aflu
cu vrei sa te ajut si sa scap odata de tine!
T: Deci uite....
VA URMA!!🩷
