Adesea trec prin parcul acesta și ea este mereu în acelasi loc, pe malul lacului pe o bancă citind din aceeasi carte a ei de dragoste. Nu pot descrie în cuvinte frumusețea ei ... este ca și cum ai sta pe plaja dimineața când soarele deabea iese parcă din ocean gâdilându-te cu razele sale calde pe obraji. Ochii ei maronii precum frunzele de toamnă în bătaia vântului, părul mereu simplu cârlionțat și de o culoare neagră precum cerul nopții la ore târzii. Și când zâmbește, nu există nici tablou mai frumos la care să stai sa privești, zâmbetul acela parcă intră in tine și îți topește inima precum înghețata într-o zi de vară. Este atât de simplă și mereu când trec pe acolo tot aș vrea să mă bag în seamă, dar niciodată nu îmi gasesc cuvintele cu care să incep așa că mă las bătut si plec mai departe. În sinea mea mă gândesc dacă n-oi fi destul de bun pentru ea, daca nu o simți același lucru pentru mine. Poate într-o zi o să am curaj și o să mă duc la ea, dar astăzi nu este aceea zi.
Din nou aici pe malul lacului pe micuța mea bancă cu aceeași carte de dragoste pe care o ador. De ar fi iubirea precum și în cartea mea ce frumos ar fi. Și iată-l din nou pe acel bărbat care își face mereu plimbarea prin aceeași zonă parcă chemându-mă să mă alatur lui. Este aici în fiecare zi la aceeași oră plimbându-se singur în gândurile lui. Este un bărbat foarte frumos, înalt părul mereu ciufulit dar totuși drăguț cu un stil aparte, îmbrăcat normal și simplu nevrând să atragă atenția asupra lui. Și ochii aceeia în care mă pierd mereu precum într-un labirint frumos din care nu ai vrea să ieși, zăbovind cât mai mult, de o culoare căprui aurie precum aurul neșlefuit încă. Cât de mult aș vrea să mă duc la el și să mă alatur plimbării sale și vorbind tot ceea ce ne trece prin cap, dar niciodată nu îmi găsesc curajul. Dacă este luat, dacă nu sunt destul de bună pentru el, poate nici nu are timp de relații. Nu voi ști decât dacă îmi fac curaj, dar astazi nu este acea zi pentru mine.
Si iată cum în această micuța lume a lor el se plimbă mereu pe aceleași traseu doar ca să o vadă pe ea cum stă și citeste din aceeași carte a ei, pe cand ea vine si stă pe aceeași bancă cu aceeași carte de dragoste doar ca să îl poată admira în plimbarea lui. Amândoi simt ceva unul pentru celălalt, dar nici unul nu are curajul de a se baga în seamă pentru a împărtăși aceeste senimente reciproc. Cate o dată tot ceea ce ne trebuie este putin curaj cu care să spunem un simplu "bună" căci de acolo nu vei ști niciodată unde te va duce acest râu al dragostei dacă tu vei sta si îl vei admira doar pe pe malul său. Dragostea este un lucru superb când găsești persoana potrivită cu care să îți împărtășești atât bune cât și rele și cu care să creați amintiri de neuitat. Cat despre cei doi pentru că nu au avut curajul de a spune bună au ramas si pana azi doar doi straini...
