"Chiar și cele mai frumoase povesti de dragoste au un sfârșit..."
Reyna Shelton nu duce tocmai un trai bun la vechiul liceu, iar părinții săi dornici să o vadă fericită o înscriu la un liceu de primă clasă. Acolo viața i se schimbă radical odată cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ce a făcut? își mărește imediat Jenni ochii cât cepele.
Cred că nu ar mai trebui să-i zic vești așa de șocante; nu prea știe să le țină doar pentru ea.
- Vorbește mai încet, e posibil să te fi auzit deja tot liceul, o atenționez.
- Te-a luat în brațe de față cu Nicole? se uită în stânga și-n dreapta. Sigur n-ai visat?
- Eram cât se poate de trează, pufnesc.
*
Mergeam pe aleea liceului, cu mâinile puse la piept, mai hotărât ca niciodată. Nu vreau să dramatizez dar, în momentul ăsta simt nevoia să dau cu piciorul într-o minge. S-au acumulat prea multe tensiuni în capul meu încât am impresia că va exploda în curând.
Nu doar că părinții mei sunt foarte supărați pe mine din cauza acelui 5 la geografie, a mai venit și treabă cu Dalton. L-am văzut foarte rar în zilele astea, dar și atunci când îl vedeam nici nu se uita la mine. Am încercat să vorbesc cu el dar de fiecare dată mă ignora sau trecea pe lângă mine de parcă nici nu aș fi acolo. El ar trebui să vină la mine, până la urmă el a fost cel care mi-a spus indirect să-mi văd de viață.
Îmi vedeam și dacă nu îmi spunea el. Nu știu care începea primul discuțiile fără sens care mereu se sfârșeau certându-ne. Ce i se părea așa interesant să ne certăm în fiecare zi?
Trec pe lângă niște elevi ce păreau să își vadă de viață, fără să se uite la mine sau măcar să mă atingă. Sunt cea mai drăguță fată dar și când mă apucă dracii, nu vrei să mă vezi, nici măcar să mă atingi. Arunc niște priviri nimicitoare unora ce se uitau la mine ca la o nebună. Ce, nu au mai văzut înger cu coarne de drac vreodată?
Pe teren erau cei ce erau în echipa de fotbal. N-ar trebui să fiu aici și să le stric antrenamentul, dar trebuie să mă calmez cumva.
- Shelton, aici, aud glasul cuiva strigându-mă.
Îmi îndrept capul spre sursă și dau de antrenor. E clar! Sigur îmi zice să fac cale întoarsă...
- Am de vorbit ceva cu tine, strigă din nou când vede că nu mă mișc.
Îmi trag piciorele leneșă spre acesta până ce nu se gândește să se ridice din locul lui și să facă un scandal care să atragă și oamenii de pe stradă. Nu prea suportă să zică de trei ori același lucru.
Privesc în jur la echipa formată în totalitate de băieți, iar printre ei îl observ și pe Dalton. Băiatul care îmi dă bătăi de cap de când am ajuns aici. De fapt, rectific: băiatul ce îmi dădea bătăi de cap. De ce nu mă bucură asta? Ar trebui să fiu în mijlocul extazului din moment ce mi-a îndeplinit visul.
Totuși, parcă ceva din mine iubește certurile dintre noi doi și își dorește mai mult. Cred că ar părea foarte plictisitor anul ăsta fără toate problemele dintre noi.
