O minciună frumoasă -Tom Kaulitz

Tranșă

A învăța să mă adaptez a fost greu, a fost încă o dată unul dintre cele mai grele lucruri pe care a trebuit să le fac. Trecuseră câteva săptămâni și încă nu fusesem lăsată să ies din acest loc părăsit de Dumnezeu. Eram liberă să cutreier prin conac acum, dar trebuia să fiu mereu însoțită de unul dintre oamenii lui Roman care îmi tot dădea ochi. Mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului țipând, plângând și blestemând lumea pentru că m-a blestemat la o astfel de viață, dar oricât de mult aș țipat și aș plânge, nimic nu se va schimba. Încă o dată a trebuit să mă adaptez la împrejurimile mele și când nu ai prea multă dorință de a trăi, este greu să continui în fiecare zi.

Azi avea să fie diferit, azi trebuia să lucrez pentru Roman, trebuia să încep să-mi câștig banii și asta însemna că trebuie să mă comport. Încă nu știam ce fel de muncă va trebui să fac pentru el, dar știam că oricum nu o să mă bucur de asta și că va trebui să fac tot posibilul să-l sug și să mă descurc, așa că aș putea avea șansa să ies de aici. Știam că Tom dispăruse, dar asta nu însemna că Bill nu era, cu siguranță Bill era încă în viață. Sunt sigur că probabil m-a urât, eu am fost motivul pentru care și-a pierdut fratele, dar din anumite motive singura speranță pe care o simțeam era să mă întorc la el, să simt cumva o legătură cu Tom din nou văzându-l pe fratele său geamăn. Știam că este o prostie, dar deocamdată tot ce îmi doream era să-mi încolțesc brațele în jurul lui Bill și să mă prefac doar pentru o secundă că era într-adevăr Tom cel care mă ținea strâns de pieptul lui.

Tot ce știam până acum a fost că sunt la Praga. Eram departe de casă, dar eram hotărât să-mi găsesc drumul înapoi la Tokyo, indiferent de ce era nevoie. Am încercat să-l conving pe Angel să vină cu mine, să scape cu mine, dar pur și simplu a refuzat, trăia această viață de aproape zece ani și nu se vedea făcând altceva decât asta, și-a ridicat privirea la Roman, el a hrănit-o, a îmbrăcat-o și i-a dat un acoperiș deasupra capului și asta a fost suficient pentru ea, ea a spus că e mai bine să fii condusă de el decât de un fund ieftin pe stradă care nu îți poate oferi nici jumătate din cât poate Roman. Am crezut că fata era delirată.

M-am îmbrăcat în hainele puse la dispoziție, de data aceasta îmbrăcându-mă cu plăcere în haine oarecum normale deoarece aveam o garderobă întreagă din care să aleg. Am purtat un tricou negru cu blugi din denim, botine cu toc înalt și o jachetă de piele pentru că aici era înghețat de frig. M-am îndreptat către ușa dormitorului meu și am deschis-o și am văzut garda de corp care stătea acolo ca întotdeauna, cu aspectul lui înalt și musculos stând deasupra mea, în timp ce treceam drept pe lângă el, fără a-i oferi nici măcar contact vizual pentru că știam că doar avea să se uite. oricum la raftul meu. M-am îndreptat spre biroul lui Roman la ora 17,exact când el a cerut și amm bătut la ușă.

"Intrați." L-am auzit strigând din partea cealaltă a ușii.

Am deschis ușa și am intrat, bodyguardul urmând exemplul. Am observat-o pe Kristina stând pe canapea în camera lui, cu cizmele ei lungi înalte pe coapsă strălucind sub lumină, în timp ce se juca cu unghiile în timp ce mă privea sub gene. I-am ignorat privirea și m-am dus direct la Roman.

— Ești gata pentru azi? Întrebă el în timp ce se ridică de pe scaun și-și apuca haina de pe cuier înainte de a o strecura pe spate.

— Da. i-am răspuns fără să-mi depărtez privirea de la el.

El a zâmbit „Bine”. S-a îndreptat spre mine și s-a oprit în fața mea înainte de a-și apăsa mâna pe obrazul meu. Mi-am îndepărtat fața de el, reacția mea imediată. M-a prins de față cu mai multă forță acum, strângându-mi bărbia cu mâna lui ca să mă facă să mă înfrunt în fața lui „Dacă faci ceva prostesc, o să mă asigur că te bat până la moarte, înainte de a te viola mai întâi”. El a zâmbit înainte de a-mi lua un vârf în jos și a scoate un oftat lung.