Iubirea este un nimic. Sa iubești este o prostie si o nesăbuință. Nu ai de castigat nimic bun după urma ei, numai lacrimi amare, regrete eterne si dor, mult dor.
Serile devin din ce in ce mai agonizante deoarece regretele te împânzesc, te fac sa îți dorești sa nu mai exiști sau sa nu fi existat niciodată. Cat te-ai strădui lacrimile apar. Încep sa ti se prelingă ușor pe obraji lăsând in urma lor gustul amar al amintirilor de mult pierdute. Clipele in care v-ati îmbrățișați, sarutat sau cunoscut. Iti mai amintești de ziua aceea? Eu cred ca da. Vreau sa iti imaginezi urmatoarea situatei chiar daca nu s-a intamplat asa.
Imagineaza-ti ca era prima zi din vara acelui an. O zi foarte călduroasă, cam prea călduroasă pentru vremea aceea. Tu erai fata cuminte si ascultătoare care nu ieșeai niciodată din cuvântul părinților si al profesorilor, si inca ești dar nu îți mai dai tu seama. El era unul dintre băieți rai ai liceului, cel care făcea probleme si sfida autoritatea la orice pas.
Tu te grăbeai deoarece aveai prima ora matematică iar profesorul vostru era foarte exigent. Se sunase de aproximativ cinci minute si tu mai aveai foarte puțin pana la porțile liceului. Intri repede pe ele si fugi pana la intrare in liceu. Știai ca întârziasei deja cu cinci minute iar profesorul de matematică o te asculte sau ii va da un exercițiu greu.
Intri in liceu dar din păcate ești oprită de cel care te va face sa suferi atât de tare încât îți vei dori sa nu mai exiști. Era împreună cu prietenii lui ca de obicei. Te întreabă unde te grăbești așa de tare iar tu enervată de întrebarea sa stupida ii răspunzi pe un ton acid faptul ca ai întârziat la ora.
El începe sa râdă iar prietenii lui la fel. Îți spune sa te calmezi si te întreabă cum te cheamă si ce clasă ești. Tu nu ii răspunzi si preferi sa ii întorci spatele si sa pleci. Acest lucru il enervează si il face sa te urmeze, lasandu-i acolo pe prietenii lui. Îți spune sa te oprești dar nu il asculți, continui sa mergi hotărâtă spre oră.
Te ajunge doar din doi pasi si se postează in fata ta iar tu din neatenție te ciocnești de el. El îți oferă un rânjet viclean care nu îți placea deloc. Ii spui sa te lase in pace dar el da dezaprobator din cap. Il întrebi ce vrea de la tine iar el te analizează din cap pana in picioare apoi îți raspunde pe un ton pervers. Voia multe lucruri dar pentru început voia doar sa îți știe numele si clasa.
Tu, enervata si mult prea grăbită sa ajungi la ora ii spui. El îți oferă un zâmbet care promitea multe lucruri bune sau mai puțin bune apoi pleacă, lasandu-te sa intri la oră.
***Cum vi se pare? Merita sa o continui?
CITEȘTI
Sentimente - Iluzia
Teen FictionPrima carte din seria "Sentimente" "Nu plange pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut."- Gabriel Jose Garcia Marquez
