Sentimente - Iluzia

Capitolul 3 - N

Privești pe geamul maşini picăturile de apa care cădeau din cer si se loveau de geamul acesteia. Hainele ude si reci stăteau lipite de pielea ta palida. Încercai sa îți ascunzi tremurul ca sa nu dai dovada de slăbiciune in fata lui.

Oprește la un semafor si se întoarce cu fata spre tine. Mana sa ajunge pe genunchiul tau iar distanta începe sa devina cat mai mică intre voi doi. Te dai in spate încercând pui cat mai multa distanță dar imediat spatele îți atinge spătarul scaunului. Te simțeai încolțită, fara cale de scăpare si așa era. Mâna sa aluneca de-a lungul piciorului tau si se oprește abia la jumatatea coapsei.

Un gând răzleț si înfiorător îți trece repede prin cap, acela ca ar putea sa te violeze in acel moment si in acel loc. Sentimentul de groază ti se instalează in suflet, ti-l îmbrățișează, ti-l acaparează pe tot. Respirația începe sa nu mai îți fie regulată iar brusc temperatura din mașină devine prea ridicată, aproape de nesuportat.

Acesta observă acest lucru. In coltul guri ii apare un rânjet șmecheresc, obraznic.

-Stai liniștită iubito, cu mine ești in siguranță, iti șoptește el apoi se retrage brusc si pornește mașina.

Temperatura începe sa scadă iar sentimentul de groază este înlocuit de cel de ușurare ,poate chiar de bucurie. Masina ia ultima curbă apoi parchează in fata scării tale. Oprește motorul si își întoarce privirea spre tine așteptând. Ce aștepta? Nu știai. Poate o mulțumire sau vreun favor in schimb? In orice caz nu era prima variantă. Nu era genul care sa ceară doar o simplă mulțumire in schimb.

Arunci o simplă privire apartamentului in care locuiai. Toate luminile erau stinse, semn ca parintii tai nu erau acasă. Îți întorci privirea spre el si o fixezi in ochii lui azurii asemene a doua oceane care te puteai pierde pentru tot restul vietii. Ii mulțumești aproape șoptit si vrei sa pleci dar el te oprește si îți spune ca ar fi frumos daca ați mai discuta la o ceașcă de cafea in timp ce va uscati.

Tu refuzi si ii răspunzi ca poate cu alta ocazie. Ii oferi un zâmbet slab iar tot ce primești din partea lui este doar o încruntătură. Mici linii i se formează pe frunte. Puteai sa vezi cu ușurință faptul ca nu il mulțumea răspunsul tau.

Își plimbă ochii pe chipul tau pana când privirea i se pironești pe buzele tale. Răsuflarea ti se taie iar buzele ti se deschid pentru a respira gazul vital vieții.

-O sa îți ofer un cadou ca sa nu mai ma uiți pana data viitoare când ne vom întâlni din nou, rostește el pe un ton încet si suav, menit sa te neliniștească.

Nu știai la ce sa te aștepți, nu știai ce putea sa însemne acel cadou. Oare un sărut, o îmbrățișare? Privirea lui poposește din nou pe buzele tale. Tu inghiti in sec si te repezi la portieră pentru a o deschide. Simțeai ca totul devenise prea mult pentru tine, de nesuportat. Voiai sa fugi, sa te eliberezi de acele senzații si trăiri total necunoscute tie.

Rusești sa o deschizi si fugi spre scară, cat mai departe de el si de pericolul care il înconjoară. Îți cauți repede cheile pentru a descuia usa dar două mâini puternice, aceleași care te-au prins mai devreme, te întorc cu fata spre el si te lipește de usa rece a scării. Inca ploua iar sunetul acesteia îți acoperă strigatul tău.

-Shh! Îți șoptește el la ureche. Buzele lui erau apropiate periculos de mult de pielea sensibilă din spatele urechii. Continua sa coboare pe linia maxilarului pana la buzele tale trandafirii si tremurânde. De data aceasta nu îți mai mascai tremurul, nu mai aveai cum. Zâmbește slab apoi buzele voastre se unesc ca doua piese dintr-un puzzle, perfect, ca si cum erau făcute unele pentru altele.

Desi era doar o atingere ușoară a buzelor voastre te simtei amețită, emoționată, simțeai cum nimic in jurul tau nu mai conta, nu mai exista. Erai doar tu si el, uniti intr-un sărut pătimaș.

El este cel care sparge gheata si își mișca ușor buzele peste ale tale, suav, ușor. Nu se grăbea deloc, voia sa savureze fiecare clipă, fiecare colitisor al gurii tale care l-a refuzat de atâtea ori, care a pronunțat cuvinte acide, usturătoare, gura care o credea cea mai atrăgătoare.

Tu in schimb te pierdusei, stăteai ca o stană de piatra si il lăsai sa te sărute. Genunchi ti se făcuseră de gelatină iar singurul lucru care te mai susținea era el, drogul tau.

Întrerupe sărutul apoi mai depune unul scurt si rapid. Se îndepărtează de tine extrem de repede si ești nevoită sa te ti de usa blocului ca sa nu cazi.

-Fii sigură ca o sa ne mai vedem buze dulci, zice el iar mai apoi pleaca, lasand-te singura si cu sentimentele răvășite.