Sentimente - Iluzia

Capitolul 7 - E

*** Un sfat: Daţi play melodiei apoi începeti să citiți.

Întâlnirea se sfârșise. Fusese o seară perfectă, de vis în care v-ați pierdut printre sărutări pătimașe, vorbe dulci și gesturi tandre. Erai foarte fericită, aș putea zice chiar în extaz. Zâmbeai incontinuu ca o drogată dar nu te puteai abține să nu sari în sus de fericire.

Totul era perfect, începutul povești, sărutul, El. Aveai impresia ca este un vis și ca ai să te trezești în următoarele secunde dar nu, deoarece privești cadoul pe care ți l-a dat când a plecat și te convingi ca totul este real, nu doar o proiecție a imaginației tale.

Primisei din partea sa o cutiuță. Era micuță chiar mai mică decât una de inel. Curiozitatea te rodea foarte tare și voiai să deschizi cutiuța dar nu puteai. Era încuiată. Te întrebai oare de ce trebuie să fie așa de imprevizibil și ciudat? De ce nu nu îl poți citii ca pe celelalte persoane? De ce trebuie să fie el special?

Aveai multe întrebări dar nu puteai la nici una să primești răspunsul acum. Trebuia să aștepți și asta te enerva. Tu nu ești o persoană prea răbdătoare iar când vine vorba de ceva care de intrigă atât de tare și emană un pericol atât de iminet, te îngrozești, incerci cauți răspunsul pe care îl aștepți dar nu găsești nimic, nu poti să îl găsești. Știi răspunsul la neputința ta dar te încumeți să mai cauți și sa cauți. Nu vrei sa accepți ca timpul îți va răspunde la toate. Ți se pare ceva scandalos, neimaginabil, total nepotrivit pentru tine.

Intr-un final capitulezi, te dai bătută și constați ca ești obosită, atât fizic cât și psihic. Observi și faptul ca încă stăteai în fața ferestrei și priveai afară, locul în care mașina lui a fost parcată. Zâmbești resemnată și incepi să te trârăști spre patul din camera ta. Te simțeai ca un zombi pe interior dar nu aratai ca unul.

Îți privești refexia intr-o oglindă din holul care da în camera ta. Nu arătai ca un unul, chiar puteai să afirmi faptul ca arătai foarte bine. Ochii tai străluceau asemenea diamanetelor în lumina solară iar buzele tale păreau mai trandafirii decât oricând. Ridici mâna și le atingi ușor, reamintindu-ti atingerea buzelor lui. Un fior te traversează în tot corpul iar zâmbetul micuț ce îl puratai cu atâta naturalețe devine unul larg și încântător.

Oboseala parcă îți dispare din corp iar noaptea parcă devine cea mai bună partea a unei zile. Te retragi în dormitorul tău purtând tot acel zâmbet pe chipul tău luminos. Dai la o parte pilota de pe pat și mai mergi să privești o singură dată locul de parcare unde el stătuse acum câteva secunde, minute, ore. Cine mai ținuse cont de timpul care trecuse cand ai fost așa de profund scufundată intr-un ocean de gânduri.

Realizezi ca se află o persoană în locul acela și amuțești atunci când îți dai seama ca este el. Îți arată un zâmbet specific de-al lui apoi îți face semn să vi spre el conștient ca tu te holbezi în acela moment la el. Nu stai deloc pe gânduri și cobori repede scările aruncându-te in brațele sale. El îți răspunde la îmbrățișare și nu îți da drumul din brațele sale nici când îi pui capăt acesteia. Vântul rece începe să adie iar piele de pe brațe ți se zbârlește. Abia acum realizezi ca ești îmbrăcată în pijamalele tale cu pisici și ai papuci de casă în picioare.

-Văd ca ti-a fost foarte dor de mine, iubito. Chiar așa de tare ai început să ții la mine? Îți spune el în timp ce te trăgea mai aproape de corpul sau dacă era posibil și încerca să te încălzească cât de cât.Tu nu îi răspunzi ,preferi să te bucuri în liniște de mângâierile lui care îți făceau corpul să ardă de dorință. Aprinsese din nou acel foc mistuitor în interiorul tău.

Îți șoptește să îi răspunzi dar tu murmuri un "nu" pe buzele care îți ardeau de dorul celor ale lui. Și le apropie periculos de ale tale iar tu îți muți mâinile după gâtul sau și îți închizi ochii. Tremurai asemenea unei frunze, toamna în bataia vântului rece și nemilos al tristului anotimp. Aproape ca le simțeai peste ale tale, aproape ca puteai să îi simți gustul dulce al buzelor. Era atât de aproape dar în același timp atât de departe.

Îți șoptește dacă nu vrei sau nu poți să îi răspunzi iar în acel moment vraja pe care o aruncase cu atâta grijă asupra ta este destrămată. Tu revi cu picioarele pe pământ și reușești să pui distanță între voi. Esti uimită de faptul ca te-ai lăsat să te îndepărtezi de el iar asta te afectează puțin. Îi spui ca motivul pentru care refuzi să răspunzi este pentru ca nu vrei. Iti încrucișezi mâinile în jurul pieptului și te uiți la el serioasă.

El izbucnește în râs iar asta te deranjează și mai mult. Nu știi motivul de ce râde iar pentru o secundă îti revine în minte gândul ca este doar un joc iar el vrea să râdă de tine. Te înfurii și îl întrebi te ce râde, de ce se comportă așa cu ea.

El se oprește din râs iar expresia feței îi devine una rece, care nu exprima nimic. Își trece o mână prin păr și face un pas în față, distanța dintre voi redevenind de o jumătate de pas.

-De ce sunt așa? De ce nu ma poti citi? Raspunsul e simplu draga mea. Vreau sa te fac să mă dorești prin toti porii corpului tău, să îți dorești să fi doar a mea, numai a mea. Doar eu să te ating, să te sărut, să te iubesc, nimeni altcineva, doar eu și numai eu, iubita mea.

Îți răspunde apoi te trage spre el și va reuniți buzele intr-un sărut perfect care reușește să te facă să uiți de tot dar numai de voi doi nu și de cuvintele lui care îți răsunau în cap ca o poezie spusă la nesfârșit umplându-ti inima de bucurie si de alte sentimente necunoscute dar plăcute.

***Scuzati-mi va rog întârzierea dar am fost plecată intr-o excursie și nu am avut cum să scriu.