-Buna dimineata Crul. Ce mai faci? Uuu, frumoasa pictura. Dar e mai vesela decat celelalte. Pe cine infatiseaza?
-Nu stiu. Cred ca e un baiat. Doar mi-a venit sa fac asa.
-Azi vin iar voluntarii.
-Dar nu trebuiau sa mai vina peste o saptamana... Asta imi trezeste interesul. Cu siguranta nu o faceau din bunatate daeci sigur aveau un plan pueril. Din cate i-a observat erau genul de copii rasfatati si cu bani care cred ca le apartine lumea dar de fapt sunt nesiguri. Avand in vedere ca i-am calcat pe orgoliu sigur vor sa se razbune pe mine. Aaa, m-am prins. Vor sa imi faca o farasa ca sa arat penibil. Asta va fi penibil, pentru ei.
-Cred ca le place sa ajute. Eu doar am aprobat din cap. Nu era nevoie sa o alarmez pe Anabel. Am sa le distrug planul.
-Pe la cat vin?
-Trebuie sa apara. Nu am mai stat pe ganduri si am iesit din camera. Stateam la receptie cand acel pusti Mike a aparut si a pus o galeata de vopsea neagra deasupra candelabrului fara sa il bage cineva in seama. Dupa plecase ca si cum nu facuse nimic. Ce dragut... M-am urcat pe un scaun si am schimbat unghiul galetii. M-am dat jos fix cand celalalt baiat, Vincend a aparut si a lasat langa scaun un suflator de frunze la gura caruia a pus o plasa de nisip colorat. Tot ce atrebuit sa fac a fost sa il mut cu cativa centimetrii ca sa ii loveasca pe ei. Dupa cam o ora au aparut si fufele asa ca m-am dus in camere ca sa imi joc rolul. Cineva a batut la usa si o vocie mieroasa m-a chemat. Deschid usa si ma uit la fata peste care dasem ieri.
-Hei, ma gandeam ca m-am purtat oribil ieri si ma gandeam ca defapt tu esti super draguta. Ca sa ma revansez te invit sa imi cunosti prietenii. Imi zambeste cu toti dinti ei de hiena. Daca zici tu Mery Poopins...
-Sigur... Zic impasibila. O las sa ma tarasca pana in hol. Cand ajung sub candelabru fufa zice acum si iadul se dezlantuie dar asupra ei. Incepe sa tipe si sa faca ca bezmetica. Dar ceva nu era inordine. Printre cei prezenti era si Rian. Deci si el a fost implicat. Ni s-au incrucisat privirile.
Adrian POV:
Abea am reusit sa scap de toate indatoririle mele de acasa ca sa o previn pe Crul. Alergam cat de repede puteam. Cand am intrat in hol auzeam pe toata lumea razand. Ooo, nu! Am ajuns prea tarziu. Dar ce sa vezi, cea umilita era Sofia iar Crul era bine mersi si se uita neutra la fitoasa. Privirile noastre s-au intalnit si am vazut-o cum devine mai rece. Se intoarce pe calcie si pleaca. Imping oamenii din calea mea care ii faceau poze Sofiei. Trebuia sa o gasesc pe Crul. Sigur crede ca eu am fost cu idea farsei. Merg dupa ea pe coridor. Cand iau coltul o vad pe jos prijinita de un perete. Clipea normal dar se vede ca nu mai era cu mintea in lumea asta. O zgaltai tare ca sa se trezeasca dar nu merge. Incep sa ma panichez. O iau in stilul miresei si o duc la ea in camera, punand-o pe pat si strigand dupa mama. Aceasta da buzna repede in incapere.
-Ce s-a intamplat? Cum de a intrat in transa?
-Niste copii au incercat sa o umileasca dar ea le-a ghicit planul si le-a intors farsa impotriva lor. Eu am venit sa o avertizez dar ea a crezut ca eu am fost cu ideea si a plecat. Cand am gasit-o era asa, stand rezemata de un perete.
-Ooo, nu. De ce nu mi-ai spus ca vroiau sa ii faca asta? E foarte grav daca nici nu putea sa mearga. Inseamna ca creierul ei sa conectat foarte adanc in fantezie. Insa asta imi da o teorie. Cred ca ea intra in aceasta stare din caza emotiilor puternice. Pentru a le bloca.
-Vrei sa zici ca din cauza me e asa?
-Nu te invinovati pentru asta. Sau mai bine da. Puteai sa imi zici ce vroiau sa faca.
-Dar nu a patit nimic ci mai mult, a fost destul de desteapta incat sa le-o intoarca. Cred ca s-ar descurca inafara locului astuia.
-Ai inebunit? Parinti ei au adus-o aici pentru a o ajuta, nu pentru ca le era rusine. Afara ar da de atatea emotii incat ar ajunge sa se conecteze total la creierul mic ceea ce i-ar distruge mintea pentru totdeauna.
