Timpul trecea, tic tac... Tic, tac. Totusi trecea greu. Soarele azi nu straluceste deasupra lumi mele, dar intrebarea este cand stralucea. Este ascuns sau cel putin eu nu il vad. Astept in camera mea la geam sperand ca o sa vad venind voluntarii sau... Poate Rian. Anabel mi-a dat voie sa ies din camera ca sa ii aud pe voluntari. Povestile lor mie mi se pareau telenovele. Mai e o ora pana cand a zis Rian ca vine, daca va veni... Uitei, au venit! Ma dau jos de pe grinda si ma indrept spre holul cel mare unde intra cinci adolescenti. Trei fete si doi baeti. Au inceput sa vorbeasca cu receptionera nebaganduma in seama. Pe cea blonda si inalta o chema Sofia, pe roscata o chema Britni si pe cea mai retrasa cu ochelari o chema Lusi. Pe cei doi baieti ii chema Vince si Mike. Au inceput sa barfeasca despre locul asta. Cea blonda din greseala a dat peste mine si m-a facut sa cad... Dupa a inceput sa rada.
-Ai grija pe unde mergi handicapato. Poti sa intelegi ce zi sau ai nevoie de desene. De ce imi stai in cale? Ce? Nu esti in stare sa vorbesti?
-Ba sunt in stare dar nu am ce sa iti raspund la afirmatia ta nefondata. Se uita la mine de parca nu stia ce cuvinte am folosit.
-Vai, ce avem aici. O tocilare care pe deasupara mai are si nebuneala la creier. Dar tot tocilara... Ca tine Lusi. Fata fuge si incepe sa planga. Asculta ciudatenie a nat... Dar eu deja plecam neobosinduma cu cineva care nu are un intelect macar mediocru. Ma duc la fata care plangea in coltul camerei.
-Salut. Spun rece. Esti suparata. Afirm fara regret.
-Da sunt. Fata aia imi ruineaza viata doar pentru ca eram cea mai buna prietena a ei si am luat eu locul sefei clasei in locul ei. Sunt Lusi. Dar ma rog... Mai bine fac voluntariat la casa groaznicei Cassy decat cu ea aici... Pa. Se indreapta spre iesire... Deasupra iesirii era un ceas. Peste cinci minute vine Rian. Ar trebuii sa ma imbrac in una dintre chestile din cadourile desfacut.
Iau primul lucru de pe umeras. Un tricou negru cu un craniu gri, pe un umar si o pereche de blugi grii. Parului nu ii dau nici o importanta legandul intr-o coada de cal lejera in varful capului. Tocmai scoteam de la naftalina cartile de exercitii pentru mate, cele pe care le rezolvam la 10 ani, cand cineva bate la usa. Nepasatoare strig un intra. Se pare ca a auzit. In incapere a aparut Rian. Cand m-a vazut avea pe fata o expresie de uimire. Avand in vedere fata lui banuiesc ca mama mea are gusturi bune la haine.
-Salut. Incepem? A dat afirmativ din cap. Dupa cum gafaia era clar ca a alergat. Mie in cap imi tot rasuna acea chestie... Casa groaznicei Cassy. O sa il intreb de asta mai tarziu.
-As vrea sa imi explici ecuatile de gradul tre...
-Ce e casa groaznicei Cassy?
-Aaa, pai este casa unei ciudate care este mereu tafnoasa si nici nu prea da pe la scoala. Cred ca nu are toate siglele pe casa deoarece crede ca in casa ei sunt sufletele parintilor ei decedati. O chiama Cassandra Holt si are cam 16 ani. Era destul de frumoasa si inteligenta insa mereu a fost cam ciudata.
-Ce intelegi tu prin ciudat?
-Nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea sau sa o priveasca. Se crede ca practica magie neagra. La scoala e geloasa pana si pe tocilare. Uneori cred ca nici nu se uita in oglinda. E mereu sictirita... Adica vine la scoala o data pe luna si atunci nu sta mai mult de 3 ore.
-Si ce sti despre trecutul ei?
-Pai toate rudele ei cica sunt moarte, avea un iubit dar si ala a parasito pana la urma. Parinti ei au murit in incendiu asa ca ea s-a mutat in casa in care se crede ca a trait vrajitoarea Templatan. Am auzit ca era sa omoare niste oameni care venisera cu protectia copilului. Cei de langa casa zic ca nici nu o prea vad iesind. Mancarea ii este livrata la usa. Nimeni nu stie de unde are ea bani. Toti credem ca de la iubitul ei care era miliardar.
