CONECTAȚI CU LUNA

CAMERA PUTERILOR

Camera puterilor cap. IV

Am închis ochii și am încercat să-mi adun tot ce aveam mai bun în mine, mă concentram pe ceea ce era înăuntrul meu. Acea cameră goală părea să-mi de-a avânt, să mă înalțe, simțeam tot mai mult cum începea să-mi de-a putere să mă facă să zbor chiar în acel moment și, dintr-o dată am simțit cum o durere mă strângea în stomac și urcă tot mai sus până când am simțit cum mă durea tot corpul, am deschis ochii care erau strânși cu putere în acel moment și am văzut cum întreaga cameră dispăruse iar Alex nu era nicăieri, camera s-a cufundat într-o lumină puternică iar în orizont nu puteai zări nimic... Nu știam ce să fac așa că am închis ochii din nou, m-am concentrat mai mult golindu-mi mintea și ignorând durerea ce-mi apăsa tot corpul. În sfârșit nu am mai simți nimic, am deschis iar ochii fiind încrezător iar lumina se stingea încet arătând-uși orizontul, camera a revenit treptat, m-am simțit slăbit și m-am dus pe spate alunecând pe perete în jos, mi-am lăsat ușor capul pe o parte și l-am văzut pe Alex care stătea în picioare în fața mea cu brațele încrucișate.

- deci? Cum a fost? (Mi-a spus ajutându-mă să mă ridic.)

- bine, cred... Nu simt nici-o diferență. (I-am spus uitându-mă la mâinile mele.)

- asta nu-i magie, va trebui să faci asta constant până când îți vei afla noile puteri. (Mi-a spus râzând oarecum ironic.)

- bine, păi... Cred că este destul pentru seara asta. Încă mă doare tot corpul. (I-am spus râzând, dar nu era nimic amuzant, simțeam că nu puteam sta pe picioare.)

- eu n-am mașină, iar tu nu poți merge așa acasă. Rămâi aici în seara asta, așa este cel mai bine. (Mi-a spus apoi s-a pornit spre ușă, dar eu am continuat:)

- mă ajuți?! (Eu rezemat de perete, dar i-am întins mâna.)

- a! Da, sigur! (Părea că această cameră îi absoarbe gândirea, cred că el s-a antrenat mult timp aici până acum.)

El s-a întors și mi-a pus brațul după gâtul său, în timp ce mergeam el îmi spunea despre cum acest castel aparent dărăpănat este un portal spre alte lumi și că, demonii își fac des veacul pe aici.
Eu îl credeam pe cuvânt, până la urmă a reușit multe de când eu m-am înmuiat precum o legumă în soare, îi sunt foarte recunoscător pentrucă vrea să facă din mine acel cineva care am fost înainte să ajung aici, înainte să mă opresc să-mi folosesc puterile doar pentru a pretinde că sunt cine nu sunt de fapt.
Cu chiu cu vai am terminat de urcat scările și am ajuns pe același coridor lung ca și înainte, am mai mers puțin și ne-am oprit la a doua ușă din dreapta, ușa s-a deschis iar camera s-a luminat, îmi dădusem seama că... Această încăpere funcționează după gândirea și energia noastră, nu știu cum ar acționa simțind o energie negativă în acest loc, dar nu vroiam prea tare să aflu.
Alex m-a pus pe un pat care părea să aibă de asemenea așa cum în toată clădirea se găsește picioare de lemn sculptate cu simboluri și desene, o mini bibliotecă, o canapea și, o masă spațioasă pe care o puteai folosi drept birou de scris.

- aici vei rămâne în seara asta, vei fi bine. (El s-a așezat pe canapea și mă privea oarecum cu îngrijorare, sau poate nu era așa, poate doar îmi imaginam.)

- mulțumesc! Deci m-am descurcat bine? (I-am spus privindu-l cu atenție, orice gest l-ar fi putut da de gol.)

- greu de spus... Păi ai nevoie de ceva timp pentru a-ți descoperi noi puteri, depinde totodată și de tine, vei putea ajunge undeva dacă vei exersa des și cu cât mai mult, dar da... Te-ai descurcat bine pentru prima dată. (Nu știam dacă să mă bucur sau dacă era jalnic că mă străduiesc să fac acum ce puteam să fac cândva fluent și fără efort, meditam ușor și fără probleme.)