MĂȘTI

9 0 0
                                    

Capitolul I

"Vântul, norii deși, lumina slabă a lunii...
Un peisaj deosebit care ascunde un secret sinistru."

Stau deoparte ca de obicei, nu-mi place să mă fac văzut, nu-mi plac privirile altora asupra mea...
Tot privesc în jur, sper ca ceilalți să nu mă observe, probabil e ciudat, dar probabil nu.
Într-un final m-am plictisit, îmi bătea inima foarte tare, așa mi se întâmplă atunci când trec pe lângă alte persoane sunt foarte antisocial, alt factor negativ de-al meu...
Merg tot mai repede... am impresia că toată lumea stă cu ochii pe mine, că toți mă privesc... mă judecă... răutatea lor mă va distruge precum ghiarele unui lup furios, inima îmi bătea parcă tot mai tare, simțeam că mă sufoc și nu mai aveam aer...
Din fericire chinul s-a terminat am ajuns deja în fața casei. Am deschis ușor poarta mică de metal, ea a format un scârțâit infinit parcă, groaznic... mi-a dat fiori. După două clinchete ale cheii ușa s-a deschis. Același zgomot enervant și infernal, mi-am dat ochii peste cap și am înaintat. Întunericul s-a luminat iar telefonul fix suna insistent, eu n-am răspuns, l-am privit îndelung înainte de-al atinge cu vârful degetelor.... Doamne! Mi s-a ridicat părul de pe brațe, aveam părul măciucă... aveam un presentiment ciudat, știam că nu avea să fie bine pentru mine.

CONECTAȚI CU LUNAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum