ARANJAMENTUL

CAPITOLUL 3

Dimineața următoare o prinse pe Victoria încă în pat, mormăind vrute și nevrute. Încă spera că totul a fost doar un vis urât și nimic din cele spuse de Grace și Patricia seara trecută nu erau adevărate.

— Se poate? Vocea răgușită și reținută a lui Luke se auzi de cealaltă parte a ușii, iar fata se grăbi imediat să sară din pat și să-i deschidă.

Icni pentru o secundă, lovindu-se de câteva CD-uri vechi aruncate pe jos. După cum constatase, Grace nici măcar nu se gândise să schimbe ceva în toți anii în care aceasta fusese plecată. Camera ei arăta și acum ca a unei adolescente îndrăgostite de Jason Derulo. Pereții erau plini de postere cu Jason, Thor și mulți alții.

— Știu la ce te gândești, o tachină Luke, intrând în cameră. Nu am schimbat nimic pentru că lui Grace i s-a părut de cuviință să nu-ți invadăm intimitatea. A spus că vei fi mai fericită decorând de una singură.

Nu mai spune. Victoria știa deja ce-i poate pielea mamei sale vitrege, așadar nu credea o iotă din ceea ce îi auzeau urechile. Dar îi era prea drag Luke ca să-l supere. Dacă Grace îl făcea fericit, asta era tot ceea ce conta.

— Ești bine, tată? Schimbă Victoria subiectul. Arăți obosit.

Se așezară amândoi pe dunga patului, iar fata își odihni capul pe umărul său.

Victoria era întruchiparea vie a mamei sale. De fiecare dată când o vedea, Luke se simțea de parcă ar fi avut-o în față pe Anna. Poate că și acesta era un motiv pentru care se îndepărtase de ea după moartea soției sale. Se simțea neputincios și trist. Grace apăruse în viața lui într-un moment de cumpănă și știuse exact cum să-l subjuge. Câteva minciuni nevinovate și îl îndepărtase și mai mult de fiica lui.

— Știi, oamenii mai îmbătrânesc, scumpo, încercă Luke să o liniștească. Am avut o perioadă agitată, atâta tot.

— E legat de afaceri? Grace a menționat ceva ieri.

O cută adâncă apăru pe fruntea bărbatului și nu putea să nu se simtă prost. Nu înțelegea de ce Grace o încarcă pe Victoria cu astfel de probleme. El era bărbatul în casă și de el țineau toate problemele financiare.

— Ce-i drept, lucrurile nu au mers cum mă așteptăm anul precedent, dar totul va fi bine. Îți dau cuvântul meu.

Victoria își așeză o mână peste ale tatălui său și stătură așa amândoi minute îndelungate, bucurându-se unul de compania celuilalt. Își cunoștea tatăl suficient cât să știe lucrurile erau mai grave decât lăsa să se vadă. 

— Nu-ți face griji, tată, am să fac tot ce-mi stă în putere să te ajut. Îți promit.

***

Câteva ore mai târziu în acea după-amiază, Victoria se trezi în fața oglinzii din camera ei, probând mai multe ținute. Nu știa ce ar trebui să aleagă. La urma urmei, nu dorea să impresioneze, dar nici nu putea să apară oricum în fața fiului lui Marcus King. Așadar, potrivit și vremii de afară, aceasta optase pentru o rochiță de seară, de vară. Pentru că nu măsura mai mult de un metru șaptezeci, dar nici nu iubea tocurile, alese și o pereche de balerini negri, din satin.

Părul îl avea prins într-o coadă la spate, două șuvițe încadrându-i perfect chipul angelic.

— Asta este, Victoria. La urma urmei, tot va trebui să socializezi, își spuse ei însăși.

Adresa pe care Patricia i-o trimise i se părea total necunoscută. Se gândi că o fi vreun restaurant nou în oraș. Nici prin cap nu-i trecuse că sora ei avea să o trimită la unul dintre cele mai bune și scumpe localuri din Oakland.

Taxi-ul avea să ajungă în mai puțin de patruzeci de minute și, spera ea, toată această șarada se va încheia la fel de repede. În adâncul ei, Victoria își dorea ca David să o găsească plictisitoare și nepotrivită pentru un bărbat de talia lui, și tot el să fie cel care o lasă baltă.

***

În cealaltă parte a orașului, lucrurile se derulau în cu totul și cu totul alt ritm.

David tocmai ce bătea palma cu proprietarul magazinului Mercedes-Benz din Oakland. Bărbatului nu-i plăcea să piardă vremea deloc. Deși nu avea nici douăzeci și patru de ore de când se întorsese acasă, acesta ținea morțiș să-și rezolve personal toate treburile. Dinainte de toate acestea, el cumpărase și un penthouse tocmai în centrul orașului, cu o vedere de vis la lacul Merritt. Cartierul era unul dintre cele mai selecte, erai întâmpinat de un design contemporan, tavane înalte la mansardă, ferestre cu geam dublu din podea până în tavan și scări în spirală. David nu făcuse rabat de la nimic, dar se gândi că, odată ce avea să rămână în oraș pentru o vreme, merita tot ce e mai bun.

Fusese atât de ocupat, încât nu-și făcuse timp nici să-și viziteze tatăl. Chiar în secunda în care ieșea pe porți cu noua achiziție, telefonul îi vibra în buzunarul sacoului. Era un mail de la Victoria.

Fata asta chiar nu știe să se dea bătută.

Căută pe GPS locația unde aveau să se vadă și băgă de seamă că, cartierul era și acela unul extrem de select. Așadar, Victoria era gata să-l dea pe spate.

Cu un rânjet pe buze, bărbatul băgă cheia în mașină și apăsă accelerația moderat. Motorul noii sale bijuterii torcea fioros și asta îi plăcea la nebunie. Nu obișnuia să întârzie la nici o întâlnire dar, pentru că toată această îmbârligătură cu Victoria Quinn îi consumase din energie suficient până acum, hotărâse să fie el cel care îi testează limitele, măcar pentru o zi.

Victoria pe de altă parte, înjura și bolborosea de una singură în fața restaurantului pe care Patricia îl alesese pentru prima ei întâlnire cu David King. Nici măcar nu știa dacă și-ar fi permis să plătească o cină în locul acela. Taxi-ul plecase deja, deci nu avea cu ce să se întoarcă. Cupluri îmbrăcate la patru ace treceau pragul localului, iar ea se simțea ca o pietricică în pantoful lor.

Oftând, se scutură de praf și își făcuse curaj să intre. Imediat ce se strecură înăuntru, a fost întâmpinată de unul dintre angajații de acolo.

— Aveți rezervare? O luă băiatul cu păr cârlionț la rost.

— Da, desigur. Este pe numele Quinn.

— Victoria Quinn?

— Eu sunt, chicoti Victoria nervoasă.

Băiatul o conduse politicos la masă și îi oferise și un meniu.

— Așteptați pe cineva?

— Da. Dacă ești amabil, îmi poți aduce un pahar cu apă?

Ceva mai relaxat, roșcovanul aprobă scurt din cap și se întoarse cât ai clipi cu un pahar și o carafă cu apă.

— Dacă mai aveți nevoie de ceva, sunt la dispoziția dumneavoastră.

O jumătate de oră mai târziu, Victoria butona plictisită telefonul și era gata - gata să se ridice de la masă. Nu era de mirare că a fost lăsată baltă, ba chiar se așteptase la una ca asta. Nu știa nici acum concret ce au discutat Patricia și David în toată perioada aceea, dar nici că-i păsa. Era pregătită să le spună ei și mamei sale, că David o lăsase cu buza umflată și că planul lor a fost de rahat.

Tocmai în secunda în care bruneta dorea să se ridice, o mână de bărbat, cu degete lungi și o strânsoare fermă, o forță să rămână în loc.

— Îmi cer scuze de întârziere, am fost reținut în trafic.

Vocea răgușită și apăsată îi trimise un fior în tot corpul. Numai după ce bărbatul luă mâna de pe ea, bruneta reuși să-și ridice capul și să-l privească în ochi.

— David?

— În sfârșit ne întâlnim. Victoria.

Ochii întunecați ai lui King treceau prin ea, făcând-o să se simtă mai mică chiar și de cât o furnică.

În ce naiba m-am băgat?! Gândi fata speriată.