Vaughn Spencer.
E numit un zeu furios.
Pentru mine, nu este altceva decât un prinț fără inimă. Părinții lui conduc acest oraș, poliția lui, fiecare cetățean și butic de pe Main Street.
Tot ce dețin eu este o ranchiună drăguță și suculentă față de el...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
El venea în camera ei în fiecare seară.
Nu c-aș fi ținut cont sau altceva.
Eram doar prin vecinătate când s-a întâmplat.
Și prin 'vecinătate', voiam să spun pe holul ei, pândind.
Și prin 'pe holul ei, pândind', voiam să spun clar că aveam nevoie de ajutor profesional, de o intervenție și de o viață nenorocită. M-am trezit în spatele unei statui a lui Louise Bourgeois ore întregi zilnic, așteptând ca un fel de Beliber turbat.
Sigur, am avut motivele mele. A fost primul lucru care semăna ca o pasiune pentru mine, oricât de demn de înfiorător am găsit cuvântul (sau fata). Avea sens să mă simt oarecum posesiv față de ea, acum că își deschisese picioarele către Rafferty Pope, care, conform șoaptelor de la Carlisle Prep, lucra la ditamai tabloul.
Partea patetică era că voiam s-o vizitez.
Lenora n-a vrut să mă vadă. Dar eram notoriu neinteresat de ceea ce-și doreau oamenii. Aș fi venit la ea mai devreme, dar m-am abținut pentru că nu trebuia să fiu la Castelul Carlisle.
La scurt timp după ce i-am făcut o vizită micuțului prieten al lui Harry Fairhurst, am lăsat o scrisoare pe birou lui Edgar Astalis în care l-am informat că voi fi plecat tot restul săptămânii pentru a găsi inspirație. Asta, desigur, a fost o porcărie cu P majuscul. N-aveam nevoie de inspirație. Piesa mea era aproape terminată, cu luni înainte de program și, de departe, cel mai apropiat lucru de perfecțiune pe care l-am creat vreodată.
Ceea ce aveam nevoie era să câștig timp până când banii pe care Jaime îi eliberase din fondul meu fiduciar se înfășurau în jurul bunurilor pe care voiam să le cumpăr ca o caracatiță. Aveam o idee foarte clară despre cum voiam să joc asta și era important ca Fairhurst să creadă că n-am fost de găsit în acea perioadă de timp.
În plus, trebuia să mă ascund în cazul în care băieții în albastru făceau o vizită la Castelul Carlisle după ce i-am făcut iubitului lui Fairhurst. Nimeni nu depusese plângere în zilele care au urmat, dar viața avea un mod de a mă surprinde, mai ales cu o minge cu efect din partea lui Fairhurst.
