O dimineață fără cafea e întotdeauna nereușită. "Trebuia sa iau cafea, de ce nu am luat oare?"
Aurel se învârtea pe scaunul sau și cugeta la absenta cafelei.
Sa fie oare așa? Mai avea încă speranța, era aproape 8 și nu intrase nimeni peste el
Televizorul cânta pe fundal.
Stiri vechi, știri și mai vechi repovestite, vremea și horoscopul
Ura din toată inima horoscopul, și mai ales pe cei care îl prezentau. Și mai era Sanda, care mereu venea cu explicațiile ei...
Usa se deschise cu putere, era chiar Sanda, toată roșie la fata
- Urgentă Aurel, mergi repede la parc, te așteaptă acolo echipa, e necaz mare
- Hai Sanda, ce poate sa fie așa rău, după 20 de ani aici
- E rău, la pod, in centru, e blocat tot, presa e acolo deja
- Iar accident? A mai intrat un autocar in pod ?
- Nuuu, mergi repede nu auzi? Negociatorii nu știu ce sa facă
- Negociatori? Nu e bine
- Eu ce zic aici omule, te așteaptă Matei
- Iar copilul ăla? Cu ce am greșit eu ca sa îl am cu mine?
- Eu plec, faci cum vrei!
Și a ieșit, iar Aurel a rămas singur, sa se certe cu fata blonda care prezenta horoscopul
- Leu, se așteaptă sa primești o veste noua azi...
Degetul arătător apasă butonul roșu, liniștea cuprinse camera
Dar Aurel era deja afara, cu agenda intr-o mâna și cu un covrig in cealaltă
Nu o saluta pe Sanda, ea nu îl baga in seama
Avea sa ii aducă mai târziu o ciocolata.
Mereu îl ierta după ce mânca ceva dulce si zicea: "Ți-am zis eu..."
Mașina îl aștepta pornita la iesire, albastra, cu numere roșii
Nu ii plăcea, ea era noua, proaspăta iar el se apropia de pensie.
Vechiul logan era mai bun, avea și nume- Lucică
Se urca in dreapta fără sa zică nimic
- Buna dimineața, domnule Popescu
- Aurel, copile, Aurel
- Da, aveți dreptate, ma scuzați, îngână tânărul
- Ma superi deja, spuse Aurel, mestecând din covrig
Tânărul tacu, dar rămase optimist, prea optimist pentru atât de experimentatul aproape de pensie Aurel Popescu
Era nou venit, și încă credea ca poate sa schimbe ceva, ca poate sa aducă lumina
Dar pe orb nu poți sa im faci sa vadă, și 20 de ani de experiența ii confirmau asta
Democrație pe hârtie și prea multe hârtii, cu asta se alesese țara.
Dar nu era treaba lui, ideea era ca lucrurile sa meargă.
Și merseseră, căci după atâția ani avea un nume, conexiuni, relații, oameni care ii ușurau munca
Nu prea îl mai pasiona munca ca la început, dar acum avea o perspectiva mai puternica asupra orașului
Matei conducea fără sa zică nimic...stanga, semnalizare, dreapta, tot înainte pana la un ambuteiaj
- Suntem aproape de pod domnule, au blocat tot, spuse băiatul
- Așa rău e ? Aurel privea îngândurat pe geam
- Da, sau cel puțin așa am auzit
- Știi ce e acolo ? Teroriști? Accident ?
- Nu știu domnule
- Hmm
- Ce sa fac ? întreba băiatul
- Au dus mașina la service sau nu încă?
- Au dus-o săptămâna trecută, domnule
- Atunci pornește sirenele, sa trecem de coloana asta.
Luând telecomanda in mâna, Matei apasă doua butoane, unul pentru lumini iar altul pentru sirene
In câteva secunde treceau printre mașini, urmăriți cu privirea de pietoni curioși și înjurați copios de ceilalți șoferi care trebuiau să facă loc
Aurel se bucura măcar ca la criminalistica primise o mașina fără însemnele poliției, ieșea prea mult in evidenta cu o mașina normala
In câteva minute erau lângă filtrul poliției.
Sirenele și luminile dispărând, amândoi erau acum lângă polițistul care le dădea bariera intr-o parte
Nu au mai arătat legitimațiile, mașina îl speriase deja pe agentul de la circulație
- Unde e punctul de comanda ? întreba Aurel
- Drept înainte după pod domnule, răspunse agentul
Ajunși acolo, puteau vedea deja mulțimea de camere care împânzea locul
Era și un elicopter, tot de la presa care se auzea survolând
Lângă începutul podului erau câțiva oameni care discutau aprins. Aurel ii știa, și se îndreptă direct spre ei
- Ce e aici Fane ? se adresa el unui bărbat scund și plinuț, cu un început de chelie
- E urat Aurele, toată presa asta pe capul nostru și nici nu vrea sa colaboreze
- Cine ?
- Hai sa îți arat, așa vezi mai bine
Au înaintat pe pod, cu Matei pe urmele lor și s-au oprit lângă alt polițist care oprea intrarea
- Doar pana aici acum, Aurel, mai in fata e negociatorul, dar nimic
Aurel privea îngândurat acum. Nu mai văzuse asta in oraș pana acum
Adică nu acolo, in plin centru, cu atâția oameni in jur
Erau sute jos pe malurile râului, filmând sau doar privind
Cată prostie sa stai ca la teatru și sa te uiți la ceva ce nu are treaba cu tine
- Hmm, nu e bine, sunt prea mulți civili, concretiza Aurel
- Și mai e și presa asta care a ocupat toate canalele acum cu stirea. Fane ura doua lucruri, presa și cumpărăturile cu soția
- Papagali cu microfoane, Fane , in marea lor majoritate
E drept ca erau și ceva reporteri foarte buni, prieteni cu Aurel, și din nefericire, la fel de bătrâni ca el
- Transmit tot live, zici ca e film, și toți șefii ne presează sa rezolvam, spuse Fane ștergându-și cu o batista fata durdulie
- De asta ați chemat și criminalistica ?
- Da...poate ai vreo idee, Aurel, știu ca tu ai un instinct bun
- Hmm...Matei
Băiatul se apropie rapid
- Spuneti va rog , domnule Popescu
- Vezi ca e aici langa metrou o cafenea, 5 To go , iei una mare fără zahăr
- Da domnule, am plecat
- Copilul cine e ? Ucenicul tau ? întreba Fane zâmbind
- E venit acum, șef de promoție, deștept dar fără școala vieții
- Da, ai nevoie de mai mult unde lucrezi tu
- Eu nu mai am energie sa mai învăț pe cineva, Fane
- Știu, dar nu avem ce face, e noul val, am și eu mulți la secție, dar băiatul tău pare promițător
- Val de copii care nu știu sa muncească pe teren, Fane, ei or sa ne plătească pensia...
- Da, ai dreptate, Aurele
- Hai puțin mai jos, ai planurile podului ?
- Da, e tot pe structura metalică sub
- Și cat de înalt ?
- Hai la băiatul de la primărie,Aurel, are răspunsurile
Oamenii priveau, polițiștii așteptau o rezolvare, televiziunile comentau de zor tot evenimentul
Atâția ochi priveau spre aceiași persona, atâtea mâini se întindeau spre ea
Promisiuni imense veneau de undeva din spate printr-un megafon
Totuși, ea nu privea pe nimeni, nu asculta nimic
O dureau mâinile, dar mai mult o durea ceva in interior, acea durere o adusese acolo
Ținea încă strâns balustrada podului, in timp ce mintea ii zbura la ele, fetițele ei, singurele care o iubisera vreodată
Pentru ele îndurase pumni, sticle in cap, scuipat, picioare
Dar ceea ce el voia sa facă cu ea nu mai putea suporta
Și decât așa, mai bine acolo, la un pas de sfârșit
Ceva o oprea totuși sa se arunce, era parca o așteptare
Aștepta sa se întâmple ceva, sufletul ei știa ceva neștiut de creier
***
Oamenii priveau, mașinile așteptau, șoferii înjurau fără rost
Aceste înjurături au făcut-o pe tânăra din taxi sa își dea căștile jos, curioasa observând oprirea si privind puțin cu frica aparatul de taxat.
Suma arătată tot creștea iar ei nu se mișcau deloc
Nici nu se putea sa aibă mai mult ghinion in prima ei zi in oraș
