Capitolul 17.

432 7 0
                                    

Niah

Așteptăm mai bine de douăzeci de minute în holul spitalului un doctor.
Xenia își pierde răbdarea și o văd cum se ridică pregătită să se ia de niște asistente care sunt la recepție, dar pe o ușă, iese o asistentă cu un dosar, îndreptându-se spre noi, mă ridic și o apuc de mâna pe Xenia.

— Bună ziua. Doamna Scott?

Și își ridică privirea spre mine.

— Da.

Îmi zâmbește călduros și îmi arată unde trebuie să întru.

— Doamna doctor vă așteaptă.

Doamna? Perfect, măcar nu o să mai fiu panicată.

O iau pe Xenia și intrăm în încăpere.

— Bună ziuă. Spun eu la unison cu Xenia care avea mai multe emoții decât mine.

Bună ziua, puteți lua loc.

Mă așez pe un pat alb, pe spate, iar Xenia rămâne în picioare. Când este emoționată nu poate sta jos, trebuie să-și consume energia.

— Bun, deci am auzit că ați venit pentru niște analize, nu?

— Da.

— Atunci să începem.

Peste câteva minute îmi face semn că pot să mă ridic în fund. Mă ridic și ea se așează din nou pe scaun.

— Analizeze au ieșit foarte bine, nu aveți nimic în neregulă și copilul e bine.

Când am auzit copil credeam că voi plânge acolo de față cu ea.

Deci sunt însărcinată.

— Deci sunt însărcinată? Întreb cu jumătate de gură.

Da! În trei săptămâni.

Ultima dată când l-am văzut pe Zender, ziua în care sunt șanse să fi rămas însărcinată.

Îi mulțumim și plecăm.
Xenia încearcă să vorbească cu mine dar nu o bag în seamă, mă gândesc cum va fi să fiu mamă singură, fără nimeni.

Ajunsă acasă, Xenia se asigură că sunt bine și pleacă. Iar am rămas singură, ca de obicei.
Mă duc în baie și iau testul de sarcină pe care îl am ascuns în dulap. Mă așez în fund lângă cadă și privesc obiectul care mi-a distrus ziua.
Nu sunt pregătită să fiu mamă, nu sunt pregătită să am un copil. Nu sunt pregătită să renunț la viață.
Îmi lăs capul pe spate și închid ochii.

Mă ridic și pun testul din nou în dulap, încuindul.
După care ies din baie și îndreptându-mă spre pat, mereu mi-am găsit liniștea în somn, în vise.

Mă întind în pat și îmi pun căștile, pornind muzica.
Închid ochii și mă lăs dusă de muzică în lumea viselor.

A lui, doar a lui. || FINALIZATĂ ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum