Cum sa te integrez in prezent?

6 0 0
                                    


Scriu la aceeasi masa care m-a crescut, pe care mancarea mi-a stat zilnic timp de 19 ani. Imi pare mult mai inalta acum desi ingusta. Probabil de aceea mi se parea ca mama pune tot continutul frigiderului pe ea cand eram copil si nu se mai termina cand voiam sa plec pentru ca se facuse deja ora 3.
Ironic... tot 15:03 minute si acum.. in 03.Martie...
Doar ca acum stau pe scaunul din colt al tatalui meu si scriu la alt laptop cumparat de mine...cel pe care mi l-a luat el s-a stricat demult.. Masina-mi sta in fata blocului umpland un loc de parcare , si e plin , insa langa mine este un loc , care de ieri speram sa fie umplut de o honda gri.. Evident ca sunt proasta si speram ceva imposibil , pentru ca dupa 24 de ore de cand am plecat din casa aia el nu m-a cautat, ba mai mult sunt sigura ca si acum doarme linistit in patul pentru care amandoi am muncit.. Si e linistit , dormindu-si somnul lui cel lin... Fara sa conteze ca de ieri de la ora 15 nu stie nimic concret de femeia pe care spune ca o iubeste mai ales atunci cand e luat de valul alcoolului... Ciudata iubire.. De care eu se pare ca nu sunt capabila absolut deloc. Pentru mine inseamna altceva. Asa am crescut , vazand-o pe mama ca il astepta pe omul vietii ei chiar si atunci cand intarzia cateva ore stiind speriata ce va urma. Vedea dincolo de urlete si ridica privirea mai sus de gura lui care scoteau rani directe pe ea si privea-n ochii lui albastrii alaturi de care si-a jurat sa ramana pana moartea ii va desparti!
Oh Doamne, ce-ai fi facut tata in locul meu?
Am încercat sa nu vin aici! Si-am sperat 6 ore in care ma plimbam prin deriva pe la orice cunoscut, făcând cate o plimbare in viteza cu mașina sa mai încălzesc aerul din ea și sa mai rezist o ora in care avea atâtea șanse sa ma caute. Eram atât de aproape de zidurile casei in care el își făcea somnul! Atât de aproape încât mi-era teama ca ma vor simți câinii și ma vor da de gol. Nici măcar sa plâng nu am putut atunci când nu mai aveam batiste de hârtie in care sa-mi suflu nasul pentru ca răceala ma cuprinsese cu totul. S-a întunecat , și s-a făcut ora 21... Si el mi-a zis doar "nb"...doua litere de rahat! Noapte buna prescurtat! atât merita un om in viziunea lui după câteva mesaje (maxim 20 ) in care ma acuza ca nu-l înțeleg , ca-s egoista și nu realizez cat greșesc.Hai serios! GRESESC??? Da! In pl.. mea, ca sunt idioata și sper mereu ca oamenii din jurul meu sa ma cunoască și sa le pese ce simt! Cretina de mine! Poate cel ce va citi asta cândva , un total necunoscut de cauza și de mine va înțelege
Mama simte! Si cred ca a simțit ceva de ieri de când am ajuns la ea cu poșeta mea si laptopul. N-a zis nimic , decât mi-a pus o cafea , a scos o țigara și a venit cu o plapuma pe care mi-a pus-o pe spate.
Am dormit in patul tatălui meu , in camera mea care era la fel. Si-am dormit ca pe vremuri. Dupa 9 ore m-am trezit mai odihnita decât ani de somn. Asta înseamna acasă! asta e casa mea! Aceeași camera , aceiași pereți și aceeași  singurătate cu care sunt obișnuită! Si cat îmi place!
Nu-mi lipsește nici teatrul , nici el...nici telefoanele care ar trebui sa ma caute.
Simt doar ca nu voi mai fi eu cu nimeni. Si lucrurile se vor schimba atât de mult încât sa-mi fiu doar eu planul de viitor. Nu vreau sa ma mai chinui cu oameni care nu știu sa-si exteriorizeze presupusele sentimente. Nu vreau sa ma străduiesc sa devin o mama după batalii de ani din vreme-n vreme făcându-mi copilul sa tacă pentru ca cineva nu e odihnit in camera de-alături.
Doamne, as sta ore , zile-n sir fără sa închid un ochi pentru oamenii putini pe care-i iubesc! N-as dormi zeci de ore doar ca locul pe care stau sa fie ocupat de aceeași persoana. Cate ore am pierdut in somn și ignoranta!
Am sa-mi trăiesc viata! Pentru ca merit ! Pentru ca e a dracului de scurta și pentru ca nu vreau sa-mi complic viata cu acel om care și astăzi după ce a fost la serviciu 6 ore in loc sa ma caute sau măcar sa sune sa-mi audă vocea , a trimis din obligație doua mesaje in care ma acuza și unul in care ma întreabă dacă nu vreau sa merg in casa aia... si-apoi s-a pus in pat , acoperindu-se cu plapuma aia moale , punându-si telefonul cu mana dreapta pe noptiera din stânga lui , și închizând ochii sperând sa adoarmă repede sa fie odihnit pentru ca cea care stătea in dreapta lui va veni ea acasă, ca doar n-o sta o veșnicie plecata! Dar de-ar ști cat de plecata sunt! Din ce in ce mai mult... Doar timpul îmi va lua și trupul odată cu el, pentru ca sufletește sunt deja plecata demult din viata lui! Ma regăsesc și ma întregesc pana in ziua in care ii vor săruta buzele alea care ma ating doar fracțiuni de secunda și câteva minute atunci când ma săruta animalic de doua ori pe luna și ma întoarce pentru a ma simți cinci minute... Atât de frumos va fi acel sărut! Si voi dispărea acolo unde o voi lua de la capăt singura pana voi fi atât de completa încât voi face iar greșeli in care ma voi atașa și voi crede ca ma pot dedica persoanei pe care o voi considera perfecta! Si poate va fi! Poate ma va vedea dimineața ca cea mai frumoasa femeie , și ma va săruta pe frunte spunându-mi ca singurul lucru ce doarme acum in casa noastră e copilul nostru atât de mult dorit! Si-atunci voi sta lângă fereastra , cu un pahar cu talpa neagra , de sticla , înalt , cu un vin alb demisec , uitându-ma in albumul in care port rochia mea alba cu spatele gol... In care rad subit ca ma dureau picioarele atunci când dansam ca nebunii fără sa ne pese de zecile de oameni din jur , ca doar era ziua noastră speciala. Ziua mea speciala! Facuta cu sacrificii și mai ales dorința din sufletul omului care ma așteaptă in capătul altarului ca eu sa pășesc cu prosopelul meu roz din ce in ce mai aproape de el! Si-atunci desi atee fiind, sa simt un gol in stomac atunci când in fata oricărei posibile divinități sunt a lui și e al meu! In acel moment ma voi apuca din nou de pictat pe șevaletul meu pe care sper sa-mi regăsesc talentul , in timp ce cant din răsputeri orice melodie care-mi sfâșie amintirile. Si-o sa plâng din nou , însa de atâta fericire încât nu pot decât sa zâmbesc printre lacrimi pentru ca el , acel el care e in fata mea nu va avea minut de odihna atunci când nu sunt lângă el!...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 09, 2023 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Mi-e dor încă de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum