Anastasia

Capitolul 6

M-am trezit insa ca de obicei am mai ramas putin in pat. Viata mea s-a intors cu susul in jos, locuiesc cu niste necunoscuti care sunt mai amabili decat familia mea... Sau ce a mai ramas din ea. Ce rost am pe lumea asta ? Nu am niciun scop, niciun tel, nicio tinta... Trec prin viata ca o barca in deriva. Ar fi fost mult mai simplu daca as fi... Ca de obicei ceva ma intrerupe din gandurile mele, de data asta, cauza fiind ciocanitul in usa.

"Intra."

"Neata." Imi spune colegul meu de apartament si zambesc cand ii vad fata sifonata de la somn si parul ravasit ca dupa o partida de sex.

"Neata." Raspund in timp ce ma intind cat pot insa ma blochez confuza cand vad ca se poarta de parca seara trecuta nici nu a existat. M-a luat pastila prea tare sau poate am visat discutia de aseara?

"Hai sa bem cafeaua, apoi ne asteapta Selena sa luam micul dejun la ea... E o lege nescrisa." Rade si isi trece mana prin par.

Ma ridic in pat si ii iau cana din mana apoi imi scot o tigara din pachet, ma indrept spre geam si imi sprijin coatele de pervaz.



"Imi dau seama ca te holbezi, stii nu?" Ii spun eu amuzata de situatie.

"Nu e ca si cum ar fi vina mea." Se scuza el.

Vine langa mine, imi ia tigara din mana si trage un fum apoi o arunca.

"Imbraca-te, am intarziat."

Dupa ce imi iau o pereche de colanti si un hanorac peste bustiera, decid sa nu il mai las pe Roberto sa ma astepte si cobor sa dau ochii cu restul gastii.

"Neata."Spun iar Roberto ma urmeaza.

Baietii erau deja in jurul mesei iar S. venea cu un cos cu fructe.

"Heeeei. La cata liniste a fost aseara as fi crezut ca v-ati omorat intre voi. Noroc ca am auzit spre dimineata liftul urcand si mi-am dat seama ca unul din voi a fost plecat." Rade Selena.

Atata timp cat stiu ca am fost acasa e clar ca el e cel care a fost plecat sau a fost cineva sus. Imi aduc aminte de frizura lui ca de dupa sex si totul capata sens. Ma rog doar sa nu aduca pe nimeni sus, si daca aduce sa nu o aud, si daca o aud sa nu imi pese.

"Si ai dormit bine sefa?" Ma intreaba Mario.

Aprob din cap si ma indrept spre cosul cu fructe si iau un mar. Trebuie sa ma duc sa imi cumpar pastile. Nu imi pasa ce imi zice Roberto, e tratamentul meu,iar daca profit ca el trebuie sa ramana aici s-ar putea nici sa nu afle.

"Eu ies sa alerg putin. Ne vedem la garaj."

"Bine, dar de maine iti schimbi programul. Doar azi ai voie sa sari peste micul dejun." Imi spune S iar eu sunt in stare doar sa aprob din cap.

Alerg mai repede decat de obicei incat simt ca in curand voi ceda. Corpul deja imi tremura si transpir mai mult decat ar trebui, iar mersul incepe sa mi se ingreuneze. Imaginile care ma bantuie in asemenea momente incep deja sa apara asa ca maresc pasul si in scurt timp sunt in farmacie.

"Da-mi repede o cutie de xanax." Ii spun farmacistei iar ea se conformeaza.

Imediat ce imi primesc medicamentul incep sa ma simt mai bine. Merg usor spre casa incat fuga pana la farmacie m-a obosit. Ajung acasa si imi pun pastilele in sertarul de la noptiera. Dupa un dus rapid ma imbrac in ceva comod, ma urc pe motor si pornesc spre garaj.

"Heei." Strig prin incaperea care surprinzator este goala.

"Suntem aici." Aud vocea lui Mario si realizez ca sunt in camera de recreere.