Diferita

3

Iar apoi s-a auzit o crenguta care s-a rupt. Toate armele au fost indrepate catre locul de unde s-a produs zgomotul. Nu era foarte departe de mine. Incercam sa descopar sursa zgomotului. Nu era nimic, dar se pare ca m-am inselat. Ceva era acolo sau mai bine zis cineva era acolo. O pereche de ochi verzi ca ai mei se puteau observa usor din acel tufis. Pentru un moment am crezut ca era un animal, dar m-am inselat. Era un om. Nici nu ii baga in seama pe ei. Se uita doar la mine. Asta imi sugera privirea ei. Stia ca sunt acolo, ascunzandu-ma de ei. Un sunet proveni de la o arma. Unul dintre ei trase. Trase in tufis. Am aruncat o privire incercand sa gasesc acei ochi verzi. Dar nu mai erau. Imi duc o mana la gura inabusindu-mi strigatele de suferinta. Nu ma interesa ca ma auzeau. Ceea ce ma interesa era faptul ca au ucis fara mila. Oare cati au mai omorit pana sa ma gaseasca pe mine? Unul, doi poate zece, ba chiar sute, mii. Cine stie? Unul dintre ei se duce la tufis. Incerc sa ma dau inapoi ca sa pot sa fug cand nu sunt atenti.
El da cateva crengi mai incolo incercand sa vada cadavrul. Daca nu as fi stiut ca e unul dintre ei as fi zis ca ii este mila de acea faptura moarta. In timp ce el incearca sa ajunga la cadavru, altul arunca pistolul in tufisul in care eram ascunsa. Acesta ma loveste in cap. In timp ce se duce catre tufisul in care se afla cadavrul, am reusit sa ii surprind o privire fugara catre locul in care eram ascunsa. Poate ca stie ca sunt aici. Acest gand imi trimite fiori pe sira spinarii. Acesta il da la o parte pe cel care cauta trupul neinsufletit. Apuca tufisul de niste crengi mai apropiate si il smulge din radacini. Pentru un moment am revazut ochii aceia verzi. Se uita fix in ochii mei. Stia ca sunt acolo. Mi-am inchis ochii incercand sa imi potolesc bataile inimii. Dupa ce i-am redeschis am cautat ochii verzi. Nu erau. Cred ca am devenit paranoica. Am aruncat o scurta privire lor. Erau uimiti. Nu era nimic acolo. Nu cadavru, nu sange , nimic. Dupa ce am reusit sa imi strecor piciorul drept din tufis le-am aruncat o ultima privire. Toti erau socati, numai cel care tinea tufisul suspendat in aer nu era socat. Nu am reusit sa ii descifrez starea, dar puteam sa jur ca ii vazusem un mic zambet. Era ciudat....
In timp ce incercam sa imi scot mana stanga din tufis fara a face vreun zgomot un metal imi loveste mana. Imi indrept privirea catre mana. Langa ea era pistolul. Un fior imi trece prin tot corpul cand il ating. Il iau in mana. Este greu. Il iau si in pun in spate, in buzunarul pantalonilor. Stiu ca nu il voi folosi,dar nu as face nimic rau daca l-as lua. Dupa ce ma asigur ca ei nu sunt atenti, ma tarasc cat mai departe de acel loc. Dupa ce am facut mai multe opriri si dupa ce mi-am tinut respiratia 2 minute, m-am ascuns dupa un copac. Eram la 100m de ei. Ma rezem de trunchiul copacului si inchid ochii. Un singur gand imi trece prin minte. Trebuie sa plec. Arunc o singura privire inapoi. Grozav. Se indreapta in directia opusa. Ma ridic in picioare si imi pozitionez mai bine ghiozdanul. Verific pistolul si cutitul. Erau acolo. Iau o piatra si o arunca in partea opusa mie. Un zgomot strident se auzi. Toti isi mutara privirea spre locul in care a cazut piatra. Si-au indreptat aremele si au tras mai multe focuri de arme. Asta e sansa mea. Am alergat cat de repede am putut. Cateodata ma mai uitat in spate , dar nu vedeam pe nimeni. Am alergat pana cand nu am mai auzit focurile de arme. M-am oprit la umbra unui brad sa-mi trag sufletul. Cu o mana imi dadeam parul pe spate , iar cu cealalta ma sprijineam de un copac. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat in jurul meu. Totul era lafel. Nici nu mai stiam din ce parte am venit. Nu mai suportam sa stau in padurea asta. Trebuia sa plec cat mai repede.
Dupa 2 ore in care am tot fugit prin padure am ales sa imi caut un loc unde sa innoptez. Am decis sa innoptez langa un lac pe care l-am gasit cu o ora in urma. M-am adapostit la umbra unui copac si am inchis ochii incercand sa adorm.
***
Niste pasi ma trezesc. Imi trebuie cateva minute sa ma obisnuiesc cu intunericul. Un sunet de creanga rupta ma facu sa ma lipesc de copac. Trebuia sa fac ceva. Nu puteam sa stau aici asteptand sa vina. M-am uitat la crengile copacului care ma adaposteau. Erau destul de groase pentru a ma sustine,iar una dintre ele era destul de aproape de mine. M-am ridicat incet sa nu fac vreun zgomot si m-am urcat in copac. M-am oprit cand eram la vreo 3m de sol. M-am asezat pe o creanga mai groasa si m-am lipit de copac. Nu a durat mult si au venit si ei. Aveau niste lanterne cu ei. Au luminat o suprafata foarte mare incercand sa gaseaeca ceva. Nimic. Unii au inceput sa lumineze copacii. O lanterna s-a oprit chiar in locul unde eram ascunsa. M-am lipit si mai mult de trunchiul copacului si mi-am tinut respiratia. A mutat lanterna pe un alt arbore. Un oftat mi-a scapat. Nu m-a auzit nimeni. Un trosnet puternic s-a auzit. Era creanga pe care stateam. N-am mai putut face nimic. Creanga s-a rupt.

Hello. Capitolul 3 este gata si necorectat. Lenea e mare. Sper sa va placa si vreau sa va stiu parerile si astept V.C.U.
Ps: Vacanta a inceput asa ca vacanta frumoasa la toti!!! Nutella la putere!!! :)