Diferita

8

Am stat toata noaptea trează. Nu m-am dat bătută. Ploaia s-a oprit in urma cu doua ore. Răsăritul este aproape. Pentru unii răsăritul este un lucru fascinant dar nu si pentru mine. Răsăritul aduce cu el o noua zi dar si o noua provocare. O noua sarcină. O noua teama. O noua încercare. O noua intalnire cu moartea.
Scartaitul usii ma trezește din gânduri. Bărbatul de aseară sta si se uita la mine uimit. Cearcanele de sub ochi îmi dovedesc ca nu a prea dormit.
-Tot n-ai plecat?
-Nu.
Se uita in dreapta si in stânga asigurandu-se ca nu ne vede nimeni. Vine spre mine si ma apuca de cotul stâng, tragandu-ma in casa.
-Potaia rămâne afara.
-Îmi pare rău. Venim la pachet. 2 in 1.
După ca a murmurat câteva replici pe sub barba a i-a facut loc si lui Darkness sa intre in casa. Am mers in bucătărie, iar acolo m-am asezat pe un scaun, iar el se sprijinea de blatul de la bucătărie. După o tăcere de mormânt a decis sa vorbească.
-Cum m-ai gasit?
-Nu a fost prea greu.
A oftat.
-Lupți degeaba fetito. Oricât vei fugi ei te vor găsi iar atunci nu vei mai putea scapa.
-Daca ma vor găsi.
A ras. Un ras care iti baga frica in tine.
-Ai prea multe vise fetito. Asta nu este o poveste. Este lumea reală iar aici nu te poate salva vreun prinț.
-Stiu.
-Nu ai gand sa renunți nu?
-Nici gand.
A oftat.
-Prima cameră la stânga etajul 2.
M-am ridicat si am plecat, nu inainte sa il întreb.
-E moartă nu-i asa?
-Nu. Poate este in viața.
Am urcat primele trepte si m-am oprit. M-am întors cu fata la el si i-am zis.
-Minti. Este moartă iar tu o stii prea bine.
Acestea fiind spuse am mers in sus.
Camera era una destul de mica. Un pat stătea langa fereastra, iar mobilierul era aproape inexistent. Un dulap si o măsuță stăteau prin aceasta camera.
-Mai bine decat nimic nu?
Darkness s-a multumit doar sa se duca in pat si sa dea din coada. După ce mi-am pus ghiozdanul langa pat, am luat fotografia cu mine si cu Lissa. E moartă. Nu mai are cine sa ma protejeze. De acum sunt pe cont propriu. Am ascuns fotografia sub saltea alaturi de cutit si pistol si mi-am pus capul pe perna. L-am luat pe Darkness in brate si l-am strâns la piept.
-O sa fie bine.

In timp ce Cataleya era in lumea viselor, colocatarul ei a intrat in camera sa. S-a apropiat de ea si a invelit-o. Cu o ultima privire a închis usa camerei.
După ce si-a luat o bluză de trening pe el, bărbatul a iesit din casa. S-a dus pana la poarta.
-Nu te stiam ca esti asa de punctuală.
- Ce face?Cum se simte?
-Este bine. Un pic înghețată dar e bine.
-Crezi ca va reusi?
-Nu stiu. Tu ce crezi?
-Nu stiu. Încă nu este pregatita.
-L-a chemat. E mai puternica decat credeai.
-Nu stiu ce sa zic...
-Dar tu vei reusi?
-Cred ca da.
- Atunci succes. O sa ai nevoie.
-Mersi. Te rog ai grija de ea.
-Am sa am. Promit.
Acestea fiind spuse bărbatul s-a dus in casa lui.

Hello. Capitolul 8 e gata. Stiu ca e scurt, dar Am avut treaba. Sper sa va placă si astept comentariile voastre. La +3 comentarii pun next. :)