My way

Capitolul 1

Mă uit la fata de lângă mine dar sincer ma uit mai mult în gol. Nu-mi amintesc nimic din noaptea trecută dar având în vedere ca sunt dezbrăcată e cam evident.

Strâng din ochii când soarele dimineții îmi intra în ochii. Doamne, urăsc diminețile. Totul e altfel noapte. Diminețile îmi aduc doar regret.

Și dureri de cap.

Ma ridic încet încercând sa nu cad pe jos. Orice s-a întâmplat în noaptea trecuta rămâne un mister. Sincer nu ma supăr.

Ma duc spre duș. Tipa are bani nu glumă. Încerc sa fiu cât mai silențioasa dar când dau drumu la apa și jetul ma stropește în față bag o înjurătură și renunț.

Ma spăl rapid folosind tot ce îmi cade în mână. Poate fi unul rarele dușuri pe care le prind. Ca sa vezi. Lame de epilat. O sa profit și de asta. Îmi spăl parul blond și scurt și ies din duș rapid.

Nu folosesc uscătorul doar un prosop. Cine știe poate încă doarme...ăă Maia? Nu. Maria? Nah..mai bine ma tarasc înainte sa trebuiască sa o strig pe nume.

Ma îmbrac și ma întorc în dormitor. Ii găsesc poșeta pe jos și umblu în portofelul ei. 500 de lei doar... iau banii și ii bag în bustiera înainte sa aud un geamăt. Ma întorc rapid și o vad pe.. v-ati prins voi. Se freacă la ochii și ma privește somnoroasa.

Deși sincera sa fiu sânii ei se uita la mine mult mai intens. Rânjește.

-Neata Gabi. Dormit bine? Întreabă iar eu ma așez pe birou în fata portofelului ei acum gol. Vad ca deja te ai pregătit de plecare.

-Ei bine.. da. Nu pot rămâne mult. Sunt pe fuga. Spun rapid fără sa răspund la întrebarea ei.

-Înțeleg. Trebuie sa mergi la firma. Nu uita sa-mi menționezi numele pe acolo. Sigur dacă nu l-ai uitat deja. Spune privindu-ma insistent.

Firma? Ma uit în gol o secunda.

-La firma. Exact. Și normal ca nu uit Sharon.

-E Sheron.

-Asta am zis și eu. Spun și ii fac cu ochiul sărutând o rapid.

Am și uitat sa citesc de pe buletine mai nou. Ce proasta. Dar pe bune acum, nu e același lucru? Mai arunc o privire în oglinda și dispar la parter. Fur un sandviș de mâncat și ies afara în vantul de toamna.

[...]

-O firma? Dacă aude aia ca ești o vagaboata fără casa care se taraste într-un aparentament micuț cu doua camere o sa rada și cu posteriorul de tine.

Nu știu unde am dat de boschetarul asta dar avea alcool și nu am zis nu. Ce am fost și ce am ajuns. Dintr-un pat moale pe o strada împărțind o sticla de votca cu un boschetar pe care nu l-am văzut în viata mea.

Partea buna e ca orice ai zice nu are cui sa-i zică și dacă are pot sa-l rezolv oricând. Încerc sa schițez un zâmbet dar nu-mi iese prea bine pentru ca ma întreabă.

-Hei, măcar îl ai pe ala. Eu nu am nimic. De când mi-a murit nevasta și am dat în dependenta de alco-

-O sa te opresc acolo Ivan.

-Ma numesc Ioan.

-Oricum Ivan suna mai bine. Uite care e faza. Nu vreau sa-ti aud povestea de viata. Hai sa bem doar.

Tace și îmi întinde sticla. E momentul în care îmi pun în ordine gândurile. Am destui bani sa plătesc apartamentul ala de doi bani dar rămân fără apoi, nada bani. Cum am ajuns în situatia asta.

O iau din loc fără sa zic un cuvânt. Se apropie amiaza dar încă nu am nici o dorința de a comunica cu oamenii. Ma duc în blocul apropiat și chem doamna administrator.