Sânge Alb Negru

9. Pune-te pe primul loc!

☆ Cassie ☆

Îmi savuram cafeaua alături de Olivia, la o cafenea din centrul orașului care avea o priveliște foarte frumoasă, deoarece era situată față în față cu un loc dedicat persoanelor îndrăgostite, în timp ce povesteam ce am mai făcut.

   - Mai ai coșmaruri? Mă întreabă Oly în timp ce își ridică ceașca cu cafea în dreptul buzelor.

    - Aș fi vrut să spun nu, însă din păcate da... Spun privindu-mi dezamăgită lichidul fierbinte din ceașcă.

    - Nu fi tristă, o să scapi de ele. Mă încurajează aceasta.

    - Am deja 19 ani Oly, iar coșmarurile le am de la 11 ani jumate, când o să scap de ele? Spun ridicându-mi privirea de la cafea și îndreptând-o spre ea.

    - Poate că durează mai mult, dar nu trebuie să te dai bătută, sunt sigură că va veni ziua când vei scăpa de ele, dar ca să ajungi acolo va trebui să te ajuți și tu pe tine însuți, pentru că ai văzut și tu că nu faci nimic cu psihologi. Trebuie să te pui pe primul loc. Spune Oly și își întinde mâinile pentru a le cuprinde pe ale mele.

    - O să încerc. Îi spun zâmbindu-i pentru a-i demonstra că o ascult.

    - Nu o să încerci, o să faci asta pentru că va fi bine îți promit și îți mai spun încă odată, pune-te pe primul loc! Îmi răspunde aceasta și îmi strânge mâinile în ale ei, în timp ce pe buze afișează un zâmbet cald.

Olivia avea mare dreptate, trebuie să mă axez mai mult pe mine însumi pentru a putea scăpa de aceste coșmaruri. Mă voi pune pe primul loc de acum încolo sau așa sper. În timp ce mai discutam fel și fel de subiecte, telefonul începe să îmi vibreze în buzunarul din geaca de piele ce stătea pe spătarul scaunului. Scot telefonul din geacă, iar când îl aprind văd vreo zece mesaje de la Bry. Deblochez telefonul și mă uit repede  să văd ce a pățit. Când deschid conversația, atenția îmi este captată de cuvântul „ vioară". Încep să citesc repede toate mesajele, iar când termin îi trimit înapoi un mesaj mulțumindu-i, apoi închid telefonul și îl pun înapoi la loc. O observ pe Oly cum se uită curioasă la mine ceea ce mă face să râd.

    - Ai iubit?! Mie de ce nu mi-ai spus?! Începe aceasta să spună, uitndu-se țintă la mine.

    - Poate pentru că nu există? Îi spun râzând.

    - Atunci cine ți-a trimis atât de multe mesaje care te-au făcut să zâmbești? Mă întreabă curioasă din cale afară.

    - Britney, ma anunțat că mâine cei de la magazinul de viori din oraș vor aduce modelul pe care mi-l doresc. Spun încântată.

    - Și eu care credeam că e vreun băiat. Începe Oly să râdă.

    - Nebună mai ești. Îi spun râzând în continuare.

    - Cred că oboseala își face de cap de asta am asemenea idei. Spune aceasta după ce se mai liniștește din râs.

    - Atunci hai acasă că și așa s-a făcut ora 20.34.

Ne ridicăm de la masă, ne îmbrăcăm cu gecile și mergem să plătim cafelele, apoi ieșim afară din cafenea. Ne îndreptăm spre mașina care era parcată la câțiva pași distanță de clădire. Ajunse la mașină, ne urcăm în ea și plecăm direct acasă. Într-un final ajungem, iar după ce verișoara mea parchează mașina, cobor și mă duc direct în casă, deoarece era foarte frig afară. Olivia a rămas în mașină pentru a da un telefon, așa că am lăsat-o și am plecat. Cum intru în casă, îi observ pe mama și Max stând pe canapeaua din living , discutând ceva. Mă descalț și îmi pun geaca în cuier, apoi mă îndrept spre ei.