Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 6

Damien

Îl privesc furios pe Michael.

Planul lui era singura opțiune de a-l prinde pe Ruth ,dar era foarte riscant.

-Eva trebuie să rămână singură în camera ei,și să îi dăm să bea asta,ca energia ei să se simtă mai bine. Explică Michael,arătând o sticluță. Noi vom rămâne la ușă,iar Alexander și Remus vor sta în dressingul Evei.

Lui Alexander și Remus nu li se simțea energia de vampir aproape deloc,deoarece erau jumătate om,jumătate vampir.

Însă,dacă noi n-am fi băut licoarea de la Sarabeth,una dintre vrăjitoarele regatului meu,el ne-ar fi simțit energia tuturor.

-Nici eu nu sunt de acord cu asta,dar dacă este singura opțiune..

Seraphina tocmai intrase în biroul lui Michael,aducându-i un pahar cu apă.

-Din nefericire,asta este singura soluție,iubito. Nici mie nu-mi convine ideea de a o lăsa pe Eva singură,cu ușa de la balcon deschisă,noaptea. Dar noi vom fi acolo,Alexander și Remus vor fi în cameră cu ea,totul va fi bine,draga mea. Spune Michael privind-o pe Seraphina cu iubire.

-Ce se întâmplă,tati?

Eva intră rușinoasă în birou,mergând timidă.

-De ce mi-am auzit numele?

Mă așez pe vine în fața ei,privind-o în ochii săi în două culori, cel drept căprui și stângul albastru,ce mă vrăjesc.

E un copil,idiotule.

Știam că Eva era un copil,de asta mă abțineam ca ochii să nu mi se facă roșii,ca să nu o sperii,fiindcă nu știa încă în ce lume periculoasă trăiește.

-Știi cine sunt eu,nu-i așa,diamantule? Întreb zâmbindu-i blând.

-Da,domnul Damien,prietenul lui tati.

Glasul ei subțire și vulnerabil mă face să îmi pun mâna pe părul ei blond,mângâind-o.

-Exact,micuțo. Noi vorbeam despre cât de frumoasă ești,prințesă. Nimic ieșit din comun.

Își privește părinții rușinată,și se joacă zâmbind timidă cu lănțișorul de aur de la gâtul ei,în formă de inimioară.

-Eva,ce zici să mergem în camera ta,iubito? Tati are treabă cu acești domni,iar noi trebuie să ne pregătim de somn.

Seraphina îi face semn să vină după ea,iar după ce ne urează noapte bună,merge după mama sa.

Michael le privea vrăjit,cu un zâmbet pe față,mândru de îngerii săi.

-Câteodată mă gândesc ce m-aș face fără ele..

Toți știam că ele sunt centrul universului său,alături de Atlas..