Fantasmele Trecutului

Capitolul 9

              Nate – 21 Aprilie

Mi-am strans pumnii pe langa corp, incercand tot posibilul sa imi pastrez calmul pentru ca nu o puteam judeca pentru modul in care a reactionat. La dracu, cand ea mi-a spus ca ma iubeste, am ignorat-o. Am oftat, apucandu-i usor barbia pentru a o forta sa ma priveasca.

— Nu o spun pentru ca am crezut ca ai murit, nu o spun pentru ca imi e mila sau orice alt cacat iti mai trece tie acum prin cap. Lipsa ta m-a ajutat sa imi dau seama cat de dependent sunt de tine si de tot ceea ce reprezinți. Am realizat ca nu sunt la fel atunci cand nu esti langa mine si ca nu imi pot gasi linistea langa altcineva.

— Ai visat-o? Privirea blanda din ochii ei mi-a intors inima pe dos, dar stiam foarte bine la cine se refera.

— Mhm. Am dat usor din cap, muscandu-mi buza. Nu spun asta pentru ca vreau sa te manipulez, o spun pentru ca simt nevoia sa vorbesc cu tine, sa petrec timp cu tine, sa te ating. Imi e dor de noi...

— Crezi ca mie nu? Nate ma gândesc la tine înainte de orice fac, ma gândesc la cum ai reactiona, la ce ai spune...la dracu ești motivul pentru care m-am chinuit atât sa scap de psihopatul ăla. Insa nu ne putem comporta de parca nu s-a întâmplat nimic.

— Știu asta, nu vreau sa te rănesc Iko...vreau doar sa știi ca am încercat să mă schimb și voi încerca în continuare sa o fac, pentru tine. M-am apropiat de fruntea ei, plasand un mic pupic înainte să mă ridic.

— O singura șansa Nate...si asta nu înseamnă ca suntem împreuna.

      Puteam citi în vocea ei cat de mult încearcă să se abtina din plâns așa ca nu m-am certat cu ea pe acest subiect. Îmi apartie așa cum și eu ii apartin, amândoi știm asta și nu este nevoie de cuvinte inutile sa o spunem.

— Noapte buna, amore.

     Am ieșit pe ușa înainte sa mai spună ceva, pentru ca orice cuvânt era inutil acum. Blaze și Ace erau încă în bucătărie atunci când am coborat așa ca m-am așezat pe unul dintre scaunele de la bar și i-am analizat atent pe amândoi.

— O să fie bine.

— Știu, însa nu sunt sigur de ce dracu i-a fost atât de ușor sa scape. Frustrarea lui Ace era evidenta insa încerca tot posibilul sa nu o alarmeze pe Blaze, care încă nu își revenise după întâlnirea cu Iko. 

— A vrut sa ii dea drumul. Sub nicio forma Black nu ar fi fost atât de idiot încât sa ii scape printre degete.

— Asta înseamnă ca va veni după ea? Blaze i-a aruncat o privire speriata lui Ace.

— Nu va mai ajunge la ea, iubito, nu-ți face griji.

     Am privit cum ii saruta creștetul într-o încercare de a o calma, ceea ce nu a funcționat, insa a reușit sa o convingă sa meargă la somn în cele din urma. Rămas singur am contactat câțiva dintre oamenii lui Cain pentru a îl verifica pe Axel. Trebuia sa aflu daca s-a întors în Archfiend, deși nu cred ca ar face-o atât de repede. Nu știu încă de ce a lăsat-o pe Nariko sa scape atât de ușor, dar își va arata fata curând și sunt pregătit sa o distrug. 

     M-am rezemat de scaun, lasandu-mi capul pe spate. Un oftat mi-a scăpat printre buze atunci când razele soarelui au pătruns în încăpere. Nu am realizat cat de repede a trecut timpul, mi-am petrecut întreaga noapte vorbind cu coordonatorii echipelor trimise de Cain la ascunzisurile lui Black. Așa cum ma așteptam, nu era încă în Archfiend. 

     Mi-am întors capul atunci când am auzit scartaitul scarilor, privind cum Iko se indrepta spre mine. Purta aceleași haine ca și ieri, insa nu era nevoie sa vorbesc cu ea sa îmi dau seama ca nu erau hainele ei. Nariko avea un fel aparte de a se îmbraca, orice ținuta avea ceva nelalocul lui, fie o brățara ciudata, fie șosete neasortate. Insa acum totul era normal, tipic, plictisitor chiar.