Jocul Mortal al Minții

Capitolul 3

~Alyssa
Nu îmi aduc aminte prea multe din ce s-a întâmplat. M-am trezit, fiind deja în întârziere, mi-am lăut cafeaua sa o beau pe drum și am plecat spre Casa de Cultura unde îmi voi lansa cartea.
Am trecut pe aceleași străzi, am dat de aceeași oameni, nimic nou, pana când totul a devenit negru și atât.
Deschid ochii și mă trezesc într-o cameră stranie. Lumina difuză dezvăluie pereții reci și anonimi, iar respirația îmi devine neregulată. Simt o presiune la mâini și îmi dau seama că sunt legată.
Panica îmi strânge gâtul când îmi dau seama că nu sunt acasă.
Încerc să strig, dar sunetul disperat nu găsește urechi care să-l asculte. Analizez cu privirea camera, căutând un indiciu sau o cale de scăpare. Fără fereastră sau ușă vizibilă, spațiul închis devine un labirint sufocant. Încerc să ma misc, dar mâinile imi sunt legate.
O umbră se ivește în colțul camerei, iar inima îmi bate și mai tare în piept. Un străin apare cu pași siguri, privindu-mă cu ochi neliniștiți. Întrebarea lui sună ca un ecou amenințător în liniștea sufocantă:
-Știi de ce ești aici?
Mă simt ca o musca prinsă într-o pânză de păianjen, în timp ce lumina dezvăluie detaliile nefamiliare ale chipului străin.
-Răspunde-mi! spune el cu o asprime care îmi provoacă un fior de teamă.
Îmi ridic privirea și îi răspund cu o doză de curaj pe care nici nu știam că o am.
-Nu știu de ce sunt aici. Ce vrei de la mine?
Vocea îmi tremură ușor, dar încerc să păstrez o aparență de curaj.
-Ai o importanță pe care încă nu o înțelegi.  spune el, lăsând cuvintele să plutească în aerul tensionat dintre noi.
Încerc să-mi eliberez mâinile, dar legăturile rămân strânse.
Se apropie de mine si pot sa il vad mai bine acum.
Străinul are o înfățișare misterioasă, cu părul cenușiu-închis și ochii adânci.
Ochelarii, cu rame subțiri și închise la culoare, nu fac decât să amplifice privirea sa.
Străinul emană un aer de putere și autoritate, ca și cum ar fi un actor bine regizat într-un thriller întunecat.
Vocea sa, profundă și controlată, pare să fie un instrument al manipulării, amplificând amenințarea implicită din cuvintele sale.
Stau pe spate pe pat, simțindu-mă captivă și neputincioasă, în timp ce străinul se apropie încet de mine.
Rasuflarea lui îmi atinge fața, iar senzația caldă și apropierea sa fizică creează un fior de disconfort pe șira spinării. Ochii săi privindu-mă fix intensifică sentimentul de vulnerabilitate
Simt mâna sa rece atingându-mi brațul cu o delicatețe înspăimântătoare. Fiecare atingere pare să îmi parcurgă întregul corp cu un val de neliniște, iar respirația îmi devine și mai neregulată. Încerc să îmi retrag brațul, dar legăturile strânse îmi refuză libertatea de mișcare.
Experimentez un mix de confuzie, respingere si teama in timp ce se apropie de buzele mele, distanta fiind aproape invizibila. Gândurile îmi zboara in toate directiile, vreau sa se termina, sa nu ii mai simt mâinile pe corpul meu, sa nu ii simt respirația pe fata mea.
În timp ce el mă acaparează cu săruturile, îmi aduc aminte de principiile psihologice pe care le-am învățat. Încerc să rămân concentrată, să analizez fiecare detaliu al comportamentului său și să găsesc o deschizătură în care să acționez pentru eliberare.
Daca il fac sa se simtă increzator si sa aiba încredere în mine, se va simti in largul sau și voi gasi o scăpare, posibil. Nu as mai fi legata macar si as putea sa fug. Dar trebuie sa aflu unde suntem.
Fetele când sunt rapite sunt duse intr-o padure sau undeva de unde sa nu scape daca fug.
În momentul în care observ altarul cu poze ale fetelor, inclusiv cele de vârste tinere, îmi intensifică teama și îngrijorarea. 
În jurul altarului, pozele reprezintă fete de vârste diferite, începând de la cele mai tinere, de aproximativ 5 ani, până la cele în vârstă de 20 de ani.
Părul fetelor este de diferite culori, iar privirile lor pătrunzătoare si zâmbetele radiante sunt acum capturate pe hârtie.
Mă întreb dacă și eu, alături de aceste fete, fac parte dintr-un plan oribil de al lui.