Crime fara ucigas (Editare)

CAPITOLUL 11-SUNETELE NATURII

Jake deja claxonase,iar bagajul meu nu era gata.Aveam cateva hanorace si o pereche de blugi.Am aruncat in graba trusa de machiaj,care avea periuta de dinti,pasta de dinti,un deodorant si peria de par.Dupa ce mi-am tras peste cap un alt hanorac si mi-am incaltat perechia de Converse.

-Va pup!Nu stiu cand vin,nu o sa va sun,le-am strigat surorilor mele.

Scarile mi se pareau deja mult prea multe,desi erau doar doua etaje.Fata lui Darren cand l-am vazut acolo tot imi statea in minte.Ochii lui larg deschisi parca implorau mila.Jacob statea sprijinit de BMW-ul lui,zambidu-mi.As muri doar ca sa-i vad acel zambet.Am dat sa-i zambesc si eu,dar mi-am aminitit ca sunt suparata pe el.Mi-a deschis portiera ca un gentleman ce nu este si s-a urcat si el.

-Unde mergem?

-Ti-am zis ca mergem la o cabana,care este a mea.Mai mult nu iti spun.

-Cat e de departe?

-O ora.

Am oftat,dezamagita.As fi vrut sa am mai mult timp ca sa citesc,pentru ca acolo sunt sigura ca nu o sa citesc mai deloc.Vitezometrul indica doua sute de kilometri la ora.Am inghitit in sec,fiindu-mi frica de vreun accident.Mana lui mi s-a asezat pe picior,incercand sa ma calmeze.

-Scuze,dar imi e frica de...nu stiu chiar daca este o fobie,dar imi e frica de viteze prea mari.

-Exista ceva de care sa nu-ti fie frica?

-Nu imi este frica de criminali psihopati.

I-am scos un zambet,unul sincer.

-Am vorbit cu Connor.

-Si?m-am intors curioasa,punandu-ma pe partea stanga.

-El sustine ca a fost tot timpul in Seattle si ca prietena ta halucina,dar il vom tine sub observatie,daca esti de acord cu asta.

-Sigur.

M-am chinuit sa nu zic urmatoare propozitie,dar eram prea curioasa:

-A intrebat de mine?

Parca nici el nu voia sa-i pun aceasta intrebare.

-Da.Mi-a spus ca ii pare rau si ca a fost un betiv prost,ca te-a pierdut si ca a pierdut...trei copii minunati.

-Erau toate fete,am zambit cu gandul ca as fi fost mama,si mi-am dus mana la pantece.Jacob si-a luat mana de pe piciorul meu si si-a pus-o peste mana mea,grijuliu.

-Sunt sigur ca ai fi fost o mama grozava.

Restul drumului nimeni nu a mai scos o vorba.Drumul devenea tot mai intunecat,copacii facandu-ne umbra.Eram inconjurati de verdeata,soseaua transformandu-se intr-un drum de tara.A parcat fix unde se sfarsea drumul.

-Daca o luam tot inainte si dupa la stanga vom da de cabana,mi-a zis,aratand cu mana incotro trebuie sa o luam.Si-a scos bagajul,confuzia citindui-se pe fata.

-Jake?Care e problema?

-Unde e bagajul tau?

-Chiar in portbagaj.

-Nu e.

-Cum adica nu e?

-Uite asa!Nu e!!

-LA NAIBA!!L-AM LASAT ACASA!

-Am eu haine,mi-a zis in timp ce zambea.Si nu era un zambet cuminte.

Ma chinuiam sa nu ma lovesc in copaci sau sa nu ma impiedic de buruieni.Pana la urma vom sta doar un weekend.Cabana a inceput sa se materializeze,fiind de un maro inchis,data cu lac.Era construita din niste lemne,puse unele peste altele,parca fiind lipide,acoperisul fiind din niste lemne care formau un "V".Iedera a inceput sa creasca pe casa,dandu-i un aspect mult mai natural.Cand urcam scarile era o mica terasa,care avea o masuta rotunda din lemn si patru scaune.Lacul era fix langa cabana,fiind foarte frumos.Jake a lasat bagajul in casa,spunandu-mi sa ma schimb in costumul de baie.Eram foarte rusinata,dar mi-am scos hanoracul si pantalonii,lasand la vedere lenjeria intima rosie,cu dantela.L-am auzit pe Jacob in spatele meu si m-am intors.Cand am vazut cum ma examineaza am rosit ca un rac.Am observat ca in maini avea niste prosoape si un gratar.M-am dus la el si i-am smuls din mana un prosop,acoperindu-ma.