Ești liniște, dor și huiet,
Când nu-ți simt prezența lângă mine,
Ești ploaie, vis și tunet,
Plâng în mine toate amintirile cu tine.
Te simt aici, dar nu mai ești,
Aș vrea să plec, de ce mai vii?
Nici toate stolurile pământești
Nu te pot în taină povesti.
Am fost, ai fost, acum ce suntem?
Fugari pe drumuri ce n-au sens,
Am vrut, ai vrut, și-acum blestem
Că din totul meu ești doar un vers.
Sunt orb și simt ce nu văd ochii,
Ca o briză îmi tai suflarea,
Drumul greu ne-a rătăcit pe ambii,
Dar azi ți-ai cam pierdut savoarea.
Nu cred în destinul tenebros,
Ce oasele-mi macină cu timpul,
Dar am crezut că tu îmi ești de folos,
Iubirea eternă ce-mi ținea viu ritmul.
