Acum ori niciodată

Capitolul 1

Mereu am fost considerată norocoasă datorită familiei din care provin , datorită stării financiare a părinților mei și câte lucruri bune mi a adus acest aspect .
Eu nu am considerat asta niciodată . Nu m-am bucurat niciodată de faptul ca fiecare prieten pe care îl aveam stătea cu mine dintr-un motiv anume ,nu m-am simțit niciodată norocoasă când trebuia să iau parte la petrecerile simandicoase în care asistam doar la discuții despre haine și accesorii de brand și cu siguranță nu m-am simțit confortabilă fiind mereu urmărită de o gardă ca să "fiu în siguranță"
Insa cel mai deranjat aspect in aceasta "viață norocoasă " pe care o am este ca niciodată nu am avut parte de o familie adevărată ,în fața lumii eram toți iubitori și afectuoși ,însă când ajungeam acasă începea adevărată aventură .

Începeau criticile și "sfaturile " pe care trebuia să le bag la cap și greșelile cu care mi se scoteau ochii . Începea cu adevărat spectacolul ...

Însă pot spune ca ,la cei 21 de ani pe care îi am m-am obișnuit cu asta ,m-am obișnuit să accept ca o familie iubitoare nu își are locul în casa noastră .

Un ciocănit în ușa m-a scoate din gânduri ,așa ca mă ridic din vârful patului ,unde m am baricadat între pernele pufoase și sub pătură , și o deschid .

În fața mea se află Miriam,femeia pe care o consider o a doua mamă pentru mine , persoana care mereu mi a oferit alinare prin cuvintele sale și gustările pline de dragoste . Ea este menajera casei de când mă știu și mi a făcut viața de foarte multe ori mult mai dulce .

-Dragă mea, tatăl tău vrea să te vadă în biroul său !ma anunță ea cu cu același glas mieros din totdeauna .

Încuviințez din cap și închid ușa pentru a mă îmbrăca cu ceva decent înainte să plec la tata . Ma uit în oglindă la reflexia mea , sunt îmbrăcată într-o pijama din satin neagră cu pantaloni lungi și un maiou asortat ,părul îl am prins într-un coc la baza capului iar chipul meu pare obosit...sunt obosită pentru ca am avut o zi extenuantă la firma tatei ,iar singurul lucru pe care îl speram e să am o seară liniștită ...
Mă resemnez și îmi iau halatul din același material asortat cu pijamalele îl leg în talie cu cordonul și plec pe ușă .Ce rost mai avea să mă schimb în altceva ?

Ies din cameră și înaintez pe holul încă luminat ,cobor scările ajungând în fața ușii negre de marmură .
Mă uit câteva secunde la ea ,trag aer adânc în piept,apoi ciocan în ușa .
Un moment de tăcere se lasă în hol ,ca mai apoi să aud un "intră" răgușit .

Intru în încăperea monocroma puțin sfioasă știind clar ca nevoia prezentei mele la ora aceasta nu anunță nicidecum lucruri bune .

Primul lucru pe care îl observ este chipul tatei ,un chip neutru care nu trădează niciodată emoții ce l-ar putea face mai slab . Apoi ce mai observ în cameră este spatele unei persoane care stătea ațintit cu privirea pe tatăl meu , un spate solid ,îmbrăcat într-un costum albastru închis care ar părea negru în lumina nepotrivită .
În secunda următoare îmi regret decizia făcută de a veni în pijamale, în timp ce ambele persoane din fața mea purtau o ținută elegantă ...

-Ia loc ,Maya ! Îmi spune tata cu o voce joasă ,scanând-mi modul de a mă prezenta în această seară ,în întregime.

Înaintez așezându-ma pe cel de al doilea scaun din fața biroului tatei ,celălalt fiind ocupat de misterioasa persoana . Nu vreau să-mi îndrept privirea la această deoarece sunt stânjenită din modul în care arăt ....chiar dacă îl simțeam cum se uita la mine .

Tata își drege glasul ,evident enervant de modul în care am apărut și începe să mi vorbească .

-Probabil te întrebi de ce te am chemat la ora asta aici .Ei bine ,ca să o trecem direct la subiect , vreau să ți fac cunoștință cu domnul Erik Martinez ! Îmi spune arătându-mi cu mâna spre el .

Am încuviințat din cap , inca îndreptată doar spre tata ,așteptând să îmi spună mai multe .

-Sunt prieten foarte bun cu părinții lui ,iar pentru a evolua în toate afacerile noastre tu ,draga mea, vei deveni în cel mai scurt timp logodnică lui Erik !

Logo-ce? Sigur nu este un vis? Oare am adormit din nou fără să mi dau seama ?

-Scuza-ma ,nu cred ca am auzit bine ,poți te rog să mai repeți încă o dată ! Spun rapid încercând să mă liniștesc și să mă fac să cred ca doar eu am auzit acel cuvânt .

-Tu,draga mea te vei căsători cu fiul familiei Martinez ! Îmi repeta din nou pe un glas mult mai irascibil .

Cuvintele tatei mi se învârteau în minte ca un uragan care mi a făcut capul să rătăcească .
Totul din jur se învârtea cu mine ,nu mă puteam concentra pe absolut nimic și îmi era din ce în ce mai greu să țin ochii deschiși

Până când totul în jur se face negru și  singurul lucru pe care mai apuc să-l văd sunt o pereche de ochi albaștrii ca marea învolburată , care ma însoțesc în abisul întunecat ....

______________

Acesta este primul capitol ! Este puțin cam scurt dar sper ca este pe placul vostru la prima vedere !

Vă mulțumesc din nou ca citiți asta ❤️❤️❤️❤️