Pacatul

•1•

Alice Cooper

Intru un clasă. E vineri. Ultima zi pe săptămâna asta in care trebuie să îmi văd handicapații de colegi și idioții de profesori.

Cum vreo cinci minute înainte să se spune de începerea orelor, primesc un telefon de la familia Robinson, mă rog, familie e mult spus.

- Alo?
- Buna Alice! Ce mai faci dulceață? Îmi dau seama imediat cine e la capătul celălalt, Sierra Robinson, drept cunoscută și ca curva orașului Los Angeles, și-a deschis picioarele pentru jumătate din oraș, și s-a mutat în orașul ăsta de două luni.
- Sunt bine, sunt la liceu aștept să se sune. Dumneavoastră?
- Oh, foarte bine. Știi? Ai planuri diseară?
- Nu am. Știam de ce mă întreabă și ce vrea de când a sunat.
- Poți avea puțin grija de îngerașul meu diseară?
Nu prea am vrut sa accept, dar oamenii ăștia plătesc foarte bine.
- Da, desigur pe la ce oră?
- Între orele 16:20 și 04:20, poți dormi aici la noi după ce venim.
- Desigur. Zi buna.
- Mulțumesc, ești o scumpă!

Nu prea aveam de gând să stau douasprezece ore cu un copil, dar asta e. Macar fetiță aceasta e super drăguță. Numele ei este Sophié Alveré seamănă foarte mult cu tatăl său. Are acel accent franțuzesc, aceasta familie fiind franțuzească și venită în L.A de curând, dar Pe Gabriel Robinson, nu l-am văzut niciodată, decât în poze.

Este un renumit om de afaceri, care și-a schimbat numele acum șapte ani, când s-a căsătorit cu Sierra Leone, o femeie jumătate făcută din plastic și cu un caracter mai urat decât înfățișarea ei. La început ei aveau o căsătorie frumoasă, dar cu timpul, a devenit una fix de căcat.

Parca îmi pare puțin rău de Gabriel Robinson, dar cel mai rău îmi pare de micuța Sophie, este un copil bun și ascultător, nu merita o familie de căcat că asta...

Adică Sierra e o mama super proastă! Într-o zi când veneam să am grijă de Sophié, ii băga în gură săpun și urla la ea. Cât de proastă poți fi că mama sa faci așa ceva? Mă rog... Mi-a spus mai târziu că așa făcea mereu când Sophié spunea un cuvânt urăt sau spunea ceva care o deranja. A da, Sophié are PATRU ANI.

Ajung acasă și îmi trântesc ghiozdanul pe canapeaua din living. Mă duc spre frigider și îmi iau niste oua cu salată de roșii, rămase de la cina de aseară.

După ce mănânc iau niste bani și mă duc la magazin sa iau niste ciocolata Reese's pentru Sophié deoarece ea nu are voie sa mănânce ciocolata sau ceva dulce, niciodată. Și când am grijă de ea, ii dau eu dulciuri, recompensă, pentru buna purtare a ei.

Îmi pun pijamalele, periuța de dinți și niște haine curate într-o geantă mai mare, cu un buzunar ascuns, in care pun ciocolata.

Mă îndrept spre reședința Robinson. Ajung la porțile mari de fier, și sun la sonerie. Imediat porțile se deschid, iar eu intru pe aleea care duce spre casa, care pare un castel. Cu patru etaje și cred, o sută de ferestre. E o casa albă foarte stilata.

Ajung la ușa din lemn, intrarea casei. Imediat ce am bătut la ușă, se deschide.

Primul lucru pe care îl văd e Sierra, cu o rochie roșie strâmtă și niște tocuri ridicol de mari, care coboară scările un forma de U. Merge cu pieptul ei din plastic înainte.

O vad pe micuța Sophié cum vine spre mine și îmi ia îmbrățișează picioarele.

- Alice, tu es venu à moi!

[Traducere: Alice, ai venit la mine! ]

-Oui, je suis venu. Voyons quel plaisir nous aurons.
[Traducere: Da, am venit. Să vezi ce o sa ne mai distrăm. ]

- Oh Alice, salvatoarea mea. Daca nu stăteai cu ea, nu puteam să mă duc să îmi iau soțul de la aeroport.

Gabriel Robinson vine astăzi, aici?? Renumitul om de afaceri, vine in țară astăzi? Iar eu am sa fiu aici... Super...cred

După ce Sierra pleacă, Sophié sta lipita de geam până nu se mai vede mașina pe strada, apoi sare spre mine.

- Mi-ai aduc chocolat?
- Reese's, cum ai cerut. Spun și îi întind un baton micuț din ciocolata ei preferata.
- Mmm, elle est si bonne! Spune ea în timp ce ia o mușcătura zdravănă din baton.
- Sophié, mergem pe canapea sa ne uitam împreună la o prințesă Disney?
- Oui. Spune ea încă cu gura plină de ciocolată.
- Ce prințesă?
- hmm, Cenusareasa!
-Hai.

O iau în brațe și ne așezăm pe canapea. Deschid Disney+ pe televizorul Smart și mă duc direct la Cenusareasa. Pe la jumătatea filmului, Sophié adoarme în brațele mele. Opresc televizorul și o car până în camera ei, la etajul doi. O așez pe pat și o învelesc cu păturica ei subțire cu Cenusareasa.

Cobor la etajul unu, unde este bucătăria și încep să gătesc niste mâncare, pentru când Sophié se trezește și soții Robinson vin acasă. Când termin mâncarea, aud un glas micuț care mă strigă din ușa. Sophié s-a trezit. O duc in living și îi pornesc filmul, iar ea adoarme la lai, pe canapea.

Mă apuc de un Carrot Cake, este fara zahar și e sănătos. Sunt sigură că Sophié o să aibă voie sa mănânce, mai ales că tatăl său vine și din câte știu, el îi permite să mănânce zahar, dar nu în cantități mari.

Peste două ore, aud ușa de la parter. Au ajuns. Cobor in graba scările și îi vad in ușa.

Pe Sierra care se tine agățată de brațul lui, iar pe el, cu o expresie foarte enervată pe față. Ii analizez fizicul. Are parul negru, ochii de un verde slipitor. Corpul lui este unul frumos, lucrat la sală. Arată foarte bine omul ăsta. Nu as zice niciodată că are treizeci și patru de ani. Arată mai de graba a un om de maxim douăzeci și cinci. Este îmbrăcat la costum, iar sacoul ii evidențiază mușchii. Cred că are 1.90 sau doi metri. E super înalt.

O trezesc pe Sophié, și familia se pune la masă, cum ei s-au întors devreme, eu decid sa plec acasă, in apartamentul meu micuț de la marginea orașului.

Ajunsă acasă, imi dau șosetele jos și mă arunc direct pe canapea, știind că mâine trebuie sa plec spre reședința Robinson, iar. Adorm repede, in maxim doua minute și dorm până a doua zi.