Pacatul

•4•

Gabriel Robinson

Cobor din avionul meu privat. Am ajuns in Los Angeles.

Când intru in aeroport, deja o zăresc pe Sierra. Tâmpita din plastic.

- Sophié unde e??
- Oh, nu te îngrijora scumpul meu soț. E cu bona!
- De când dracu ai încetat tu sa irostesti bani pe băgat plastic in tine și ai angajat o bona?
- De când am venit aici. Cine voiai să stea cu Sophié cat eu eram la salon sau îmi făceam operații?

La început o iubeam pe femeia asta. Eu veneam dintr-o familie modestă, ea același lucru.

Când am împlinit 17 ani, am deschis prima afacere. Și Sierra a dat de gustul banilor.

Iar de când am avut-o pe lumina ochilor mei, Sophié, Sierra a început să își bage plastic in ea.

Nu mai simt nimic pentru Sierra. Poate doar ură. Dar iubire în nici un caz.

- Cum va descurcați aici?
- Destul de bine iubitule. Urăsc când îmi spune așa.

Nu o mai suport. Așa că  scot din ghiozdan actele de divorț și i le arunc în fața.

- Poți sa vi sa îți iei lucrurile acum.
- Poftim? Mă părăsești?
- Da. O sa mergem acum acasă și o să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat în fața Sophiéi. Iar mâine te cari.
- Bine, și așa mă săturasem de tine!

Ne urcăm în mașină. Drumul până la casa noastră a fost unul silențios.

Când coboram din mașină, Sierra incepe sa zâmbească și se prinde de brațul meu.

In casă, este o femeie frumoasa. Cu părul negru și ochi că niște piscine de ciocolata. Forme superbe și mica de înălțime.

Cel mai probabil ea e bona.

Peste puțin timp ea pleacă. Mâine va venii din nou.