Sărutul de sub vâsc

Epilog

In dimineata urmatoare, cand razele de soare crapau negura infundata a vijeliei, m-am trezit in bratele lui Ashton, dupa ce am adormit impreuna. Am deschis ochii simultan, zambindu-ne reciproc, apoi mi-a lasat un sarut fin pe frunte.

-Cum ai adormit? vocea sa ragusita a spart tacerea de cateva minute dintre noi.

-Relaxant, am raspuns, facand prima miscare a diminetii, si aceea de a ma intinde, scancind la trosnitul incheieturilor, el chicotind.

-Zici ca esti chitaitoare, glumeste el, iar eu il lovesc in joaca in umar.

-Pentu asta nu primesti ciocolata calda á la moi, fac eu un gest extravagant din maini, apoi el casca gura.

Intuindu-i urmatoarea miscare, si anume saritul pe mine, o zbughesc de langa el si ma duc cat mai departe posibil, topaind catre bucatarie. Insa din doi pasi de gigant, el a venit in spatele meu, lipindu-mi spatele de pieptul sau, luandu-ma pe sus.

-Dar vreau ciocolata calda! se vaita el ca un copil mic, iat eu rad si dau din picioare.

Citindu-mi gestul de rebeliune, ma lasa sa ating podeaua cu talpile, apoi ii dau un sarut pe obraz, plecand zambareata spre bucatarie. Ma prinsese de mana, astfel incat ma urmase, si s-a urcat pe blatul de la bar, urmarindu-ma cu ochii mari cum ma invart prin incapere.

Rotindu-ma si facand piruete cu un scop anume, fredonand melodii aiurea, am deschis sertare si dulapuri, am incalzit apa si in mai putin de 10 minute, ma indrept catre el cu doua cani din care aburul se inalta gratios, iar cate douabezele pluteau pline de agonie.

-Mai amesteca si tu sa se topeasca zaharul, il anunt, si zambindu-mi, face intocmai.

El gusta, iar fata sa se lumineaza cu un suras senin, expresia sa emanand pura multumire.

-E delicioasa! spune el uimit, avand o fata amuzanta, incununata de mustata sa de spuma alba.

-Socat? ridic o spranceana, sorbind mandra din cana mea.

-Mai degraba mandru, imi spune si cu un brat ma apuca de talie si imi lasa un sarut pe buze, eu chicotind imediat dupa, aflandu-ma imbratisata la pieptul sau.

-TOATA LUMEA E BINE?!

Intrerupti brutal din momentul nostru romantic, ca de nicaieri, un barbat imbracat gros tranteste furtunos usa, cu fata rosie privind in stanga si in dreapta speriat.

-Nu va suparati ca intreb... Dar cine naiba sunteti si de ce intrati asa in casa mea?! izbucnesc eu ca un vulcan.

Apoi... tacere... Pana cand Ashton incepuse sa rada, alaturi de strain si mai confuza de atat ma indoiesc ca as fi putut ajunge... Asteptand o reactie normala, nu cea amuzata a celor doi, baiatul de langa mine se reintoarce inapoi la sobrietate.

-Tata?

-Tata?! repet eu uimita, uitandu-ma cand la el, cand la omul care nu mai era asa strain. Oh... Tata! repet inca o data, acum punand cap la cap toate evenimentele si incepand sa vad asemanarile. Tata..., mai zic eu o data, facandu-ma deja rosie ca racul.

-Da! Tata, tu, tu, tata! face Ash prezentarile si il privesc incruntata, apoi ma desprind de langa el si il poftesc inauntru pe barbatul ce tremura.

L-am prins de brat.

-Buna ziua, nu stiam cine sunteti... Scuzati-mi rautatea. Sunteti bine, doriti ceva cald? Sa va aduc o patura? intreb, si deja ma reped sa o iau, si luandu-i haina dupa el si agatandu-i-o in cuier, ii pun pe umeri ceea ce ma grabisem sa ii aduc.

S-a pus pe canapea, langa semineu, incalzandu-si mainile la flacarile ce dansau langa degetele sale degerate. Nu dupa mult timp, au aparut si parintii mei, somnorosi, inveliti in halatele lor asortate de Craciun. Revderea dintre cei doi prieteni vechi s-a lasat cu imbratisari si lacrimi pe care niciunul nu le-ar fi recunoscut ca fiind existente. Dupa un timp, ochii incalziti de atmosfera primitoare a barbatului, cad pe fiul sau ce nu acorda atentie decat pe ascuns, tatalui sau.

-Mama, tata... Haideti sa pregatim micul dejun, le fac eu semn parintilor mei sa le lasam un timp singuri, iar Ash se uita la mine scurt inainte sa ii zambesc larg mimandu-i un "Imi vei multumi".

Fara sa parem prea bagaciosi, ne-am ascuns in spatele zidului ce separa sufrageria de restul casei, dotati fiecare cu cate un pahar, ascultand conversatia celor doi. Defapt, puteam si sa le lasam deoparte si sa iesim afara din casa daca doream sa fim la curent cu discutia tata-fiu, deoarece tipetele lor treceau de zidurie destul de groase. Nu trecu mult, pana ca acele reprosuri dure sa fie minializate la simple si cat se poate de sincere, scuze... Eu am scos capul, ivindu-mi-l dupa perete, apoi mama, fiind cu el deasupra mea, iar in final tata, creand parca un stalp sculpat de capete, numai sa vedem o imbratisare intre cei doi, si sa vad mimat pe buzele lui Ashton "Si eu te iubesc, tata!"...

Un an mai tarziu...

-Ashton, vino aici! tipa Tom la blond, acesta indesandu-si un fursec de-al mamei in gura, facandu-si obrajii mari si rotunzi.

-Veverito, scot eu limba, strambandu-ma la el, si ii sarut obrajorii, tocmai atunci aparatul de fotografiat anuntandu-ne ca imortalizase momentul prin blitul sau orbitor.

-Gata, stati cuminti, copii! ne anunta tata, apoi isi pune o mana pe bratul lui Tom, amandoi asezandu-si palma ramasa libera pe cate un umar al mamei, in timp ce ea ne imbratisa pe mine si Asthon, cat timp noi ne inghesuiam unul in altul.

Zambetele noastre largi fusesera captate de obiectivul foto. Dupa fotografii, ne-am asezat toti la masa, razand si glumind, infometati dupa ce toata dimineata despachetaseram cadouri. Acordam atentie celor spuse de parintii nostri... dar nu cu la fel de mult drag ca cea pe care i-o dadeam baiatului blond, cu ochi fermecator de albastri, din dreapta mea, care mi-a apucat mana pe sub masa, incrucisandu-ne degetele... Anul petrecut impreuna fusese uimitor! El se pregatea sa devina student la Arhitectura, iar eu... eu continuam sa fiu liceanca ce mereu o gaseai in spatele bibliotecii, cu nasul in carti... dar cu buzele peste buzele iubitului ei...

Deci... aici se sfarseste povestea mea de iarna :D Stiu, stiu, era si cazul! Oricum, anul asta, sper sa o pot termina muuuult mai devreme decat pe aceasta, pana atunci... sper sa aveti parte numai de momente perfecte impreuna cu cei dragi, cei iubiti... Stiu ca povestea are foarte multe contradictii, chiar si acest capitol, asa ca trebuie editata cat mai urgent. Sper ca azi sa pot face cateva minuni de Craciun, si sa corectez greselile :D Iar pentru cei care acum intra in chinurile clasei a opta... Stati calm! Anul asta o sa fie cel mai frumos an petrecut cu colegii, o sa va distrati, iar examenul...? Examenul nu e atat de speriat pe cat credeti! Am trecut prin asta, si alte milioane de copii au facut-o, deci nu omoara pe nimeni! Iar pentru cei care incep clasa a 12-a, daca in vreun fel am cititori atat de mari, bafta si voua! :D Pe mai tarziu, nasucurile mele de clovn!