Mi-a stat din totdeuna în fire să sufer din cauza băieților, dar știam cu siguranță că voi avea și eu poveste de dragoste de mult dorită. O dragoste care ar fi pe cît de asemănătoare cu acea din cărți pe atît de diferită și specială precum eram și eu.
Aveam nevoie în permanență de afecțiune și nu înțelegeam pînă la urmă noțiunea de fidelitate.
De la prima noapte trecuse mult timp cînd am început a trăi o nouă dragoste însă mă țineam distanțată poate pentru faptul că nu îl consideram destul de bun pentru mine.
Însă tot interiorul meu îmi spunea să îi ofer o șansă, șansa care s-a dovedit a fi cea mai mare dragoste pînă la momentul actual.
Eram prea mică chiar și atunci ca să realizez adevăratele aspecte ale unei relații serioase din toate punctele de vedere.
Mergea o linie continuă ce îmi lega trecutul de prezent și odată ce a bătut din nou trecutul în ușă am hotărît cu atît mai mult să mă leg de prezent. Chiar mă îndrăgostisem, atît de diferit de celelalte dăți și cu atîta nebunie în orice cuvînt și fapt.
Devenise lumea mea și nu mai aveam nevoie de nimeni. Poate dintr-o parte părea că relația noastră se desfășoară prea grabnic însă împotriva sentimentelor nu puteam merge.
Mă iubea și eu știam și simțeam asta. El reprezenta linia albă după toate acele negre prin care am fost nevoită să trec. Eram fericită și mai mult nu era nevoie de nimic.
