Mă sufoc sub greutatea anilor..
Mă înec în marea de cuvinte nerostite
Mă împotmolesc în dureri şi suferinţe..
Dar tu, tu Doamne, mă vezi şi mă prinzi..
Şi nu mă laşi să cad
Decât dacă eşti şi tu prea obosit iar ochii mei nu-s demni încă de lumină.
Şi spune-mi, Doamne, unde greşesc de-ajung mereu să cad?
Ce-mi lipseşte, înafara unei inimi ?
Înafara unui suflet care să fie demn de iubirea ta ?
Nu mă priveşti în ochi, am văzut asta..
Pesemne că ucenic, eu nu-ţi mai sunt
Pesemne că m-ai vândut Iadului..
Prea necurată să fi fost eu de m-ai pedepsit aşa rău ?
Dar nu-i nimic..
În slujba Iudei mă voi afla de-aici-nainte
Şi nu voi pleda slabă în veci.
Durerea mea o voi transmite muritorilor înzecită.
Iar lumea mi se va alătura.
Vei pierde, Doamne , căci sunt puternic.
Suferinţa-mi hrăneşte sufletul, ea mi-l alină
Ea este tot ce am..
Aşa ca ia-mă DOAMNE înapoi la tine
Lecuieşte-mă, iubeşte-mă, lasă-mă să lupt cu tine pentru tine,
Învaţă-mă cum să mă căiesc, căci am pierdut aceste noţiuni
Căci timpul mi-a fost duşmanul cel mai aprig,
Duşmanul ce nu mi-a iertat greşelile
Duşmanul ce m-a făcut să devin ce sunt azi
Duşmanul căruia îi mulţumesc.
Tu, Doamne, tu nu te mai mişti
Nu mă priveşti
Nu mai respiri..
Ei bine, aceasta-ţi este porunca?
Prea bine atunci. Eu nu mă mai opun.
La apusul zorilor focurile Iadului se vor ridica
Nenorocirea va nărui totul
Nenorocirea va dăinui.
Pentru o ultimă dată,
Nu mă lăsa Doamne să rămân în slujba lui
Nu Doamne, nu..
Pot, dar nu vreau,
M-auzi?
Pot dar NU vreau să-i fiu suscesor la tron.
Te vreau pe tine, te vreau pe TINE, nu m-auzi?
De ce nu-ţi întorci privirea?
¤ Mi-a aruncat o privire piezişă
Apoi, cu mişcari lente mi-a oferit un fir de păr.
Atât de tare îl dezamăgisem..un fir de păr.
L-am prins cu disperare, cu mişcări stângaci.
Durerea nu se estompează , însă nu mai deţine ea controlul..
Eram din nou un ucenic... în straie negre, însă.
