Ce A Mers Prost

5-ANDIE+CARDEN

A:
Rămân în spital timp de o lună și jumătate, atât de puternic a fost impactul mașinii . Tot ce fac este să mănânc și să dorm. Nu mai pot .
Însă ceva extrem de rău s-a întamplat:nu îmi aminte am de niciun coleg, nici măcar de Millie. A fost așa de devastată când a aflat..
În fiecare zi tata îmi amintește că deoarece el este faimos și bla bla bla, am creat un scandal imens, de nedescris. Însă nu îmi spune asta. Vine la mine, îmi aruncă cu ziarul sau telefonul(da, telefonul) în față și așteaptă să deslușesc ce scrie fără ajutorul mâinilor(de obicei nu reușesc și trebuie, enervat, să citească tata pentru mine) .
Sincer, nici nu îmi pasă în ce porcărie l-am băgat. Sunt chiar puțin mândră. Nu trebuie să-mi spuneți, stiu că sunt narcisistă.

În fiecare zi Millie venea să mă vadă, încercând treptat să îmi amintească de amintirile noastre. Însă nu a reușit. Iar prietenia noastră s-a dus pe apa sâmbetei.

C:
În timp ce desfac noile vinyl-uri aduse la magazin acum o oră, mama îmi trimite un mesaj și îmi spune :
--Nu îmi pasă unde esti fix acum te vei duce până în Farewell și o vei vizita pe Andrea Clinde.
Văd mesajul și le spun colegilor mei că ies în pauză de masă.
-- Sper să-ți iei iar McDonald's, hanoracul ăla e cam larg! spune batjocoritor Josh.
Îi arăt un magnific deget și fug cât de repede pot(adică cât de încet poate alerga un copil) spre ușă.
Sincer, are dreptate. Ar trebui să îmi fac un abonament la sală. Însă de unde bani? Mă gândesc la asta cât timp mănânc un taco de la Taco Bell(care costă cât abonamentul la sală pentru un an). Însă ce-mi pasă mie acum? În momentul de față ce mă stresează este faptul că într-un minut vine autobuzul și eu sunt la 10 de metri de cea mai apropiată statie
Din fericire ajunga timp și mă strecor până la scaunul din spate. Nu îmi place să fiu în centrul atenției. Mai bine nevăzut și fără probleme decât observat și stresat.
În 2 ore ajung aproape de Spitalul Privat Farewell, unde este internată Andie Clinde, fiica faimosului actor, și fata care era să mă calce cu mașina.
Odată ajuns la recepție îmi pun planul în practică:spun că sunt un coleg de la școală și vreau să o ajut cu lecțiile, ca să nu rămână în urmă.
Fata de la recepție, cu vreo 2 ani mai în vârstă decât mine, spune sictirita:
-Bună ziua bine ati venit cu ce va pot ajuta?
-Buna ziua, o pot vizita va rog pe Andrea Clinde? răspund eu
-Care este scopul acestei vizite?
-Doresc să o ajut cu lectiile de la școală, ca să nu rămână în urma..
Fata își dă ochii peste cap și mormăie în bărbie.
-Bine, poți să te duci. Este la etajul 3 , camera 109.
-Multumesc! Zi buna!
-Mda , da....
Am fugit până la scări, urcându-le în grabă. Nici nu a trebuit să o intreb pe mama de ce trebuie să o vizitez. Mereu este un singur motiv:banii.
Ajung acolo și îmi dau seama că cineva se ceartă înăuntru. Andie și un barbat, probabil tatăl ei. După, îmi dau seama că toți oamenii adunați acolo sunt pentru a o vedea pe Andie. Câți prieteni are fata asta? Dumnezeule..

Actorul Judas Clinde, sau tatăl lui Andie, iese involburată din încăpere, furia citindu-i se clar și pe față și în felul în care pășește, punând apăsat un picior în fața celuilalt, pantofii sãi lustruiti zăngănind răsunător pe podeaua lucioasă. Dacă ești ignorat atâția ani începi să analizezi tot din jurul tau, chiar și felul în care cineva respira sau, în acest caz,cum pășește.
Încetul cu încetul, timpul de vizită se scurge, transformând i-se din 3 ore în 2 și din 2 ore în 30 de minute. Nici nu se golește sala pe jumătate că trebuie să plec.Însă am rămas acolo toată noaptea.