Nu pot să cred ce tocmai sa întâmplat, ma jur ca acum mie rușine să mai dau ochii cu el!!!! De ce trebuie să fie atât de complicată aceasta viața? DE CEE? PRIMA DATĂ CHESTIA CU SEBI ȘI ACUM ASTA?
Ce Doamneeee iartă-mă.. L-am găsit pe Ștefan în bucătărie cu Petre, asta nu se întâmplă Des defapt e invers, Ștefan se duce la Petre.
- Neața! Le spun acestora după ce am intrat în bucătărie.
- Dimineață era la 09:00 când ne-am trezit. Spune Petre. Apropo, îmi pare rău pentru ce a făcut Sebi. Spune Petre după continuă să mănânce.
- Stai ce sa întâmplat? Întreabă Ștefan. Am uitat că el nu știe nimic, i-am explicat ce s-a întâmplat și m-am dus să fac un duș și după să ma schimb să merg să ma plimb deoarece m-am plictisit să stau mereu în casă pe telefon.
După ce am ieșit din duș m-am dus la mine în camera să aleg cu ce să ma îmbrac. Într-un final am ales să îmi i-au un tricou negru pe care scrie 1993 și niște pantaloni scurți de blugi gri spre alb
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am luat la revedere de la Ștefan și Petre și am ieșit afară, era foarte cald afară undeva în jur de vre-o 33 de grade dar asta nu ma făcut să intru în casă din contra chiar am continuat să ma plimb deoarece ador căldura, vara este anotimpul meu preferat pentru că e ziua mai lungă și îmi aduc mereu aminte de verile în care stăteam până la 23:00 noaptea afară cu copiii din cartier și ne jucam ascunselea, leapsa etc.
Petre POV
(Peste 3 ore)
Ma uitam cu Ștefan la un film horror deoarece ne-am plictisit să ne jucăm încontinuu Fornite și Fifa. Deci să mor eu ca nu ma speriat femeia aia turbată care a apărut pe tot ecranul televizorului cât ma speriat telefonul lui Ștefan care suna.
- Da? - ... - Poftim? CUM? LA CE SPITAL? - ... - Vin imediat! Spune acesta și închide apelul și începe să plângă și să se plimbe de colo-colo
- Stai vere liniștește-te, ce spital ce s-a întâmplat?! Spun și îl pun înapoi jos.
- Karina! A dat o mașină peste ea, ma sunat Bvcovia și mi-a spus așa că hai la spital acum! Spune acesta și se duce direct în camera lui să se îmbrace cel mai probabil deoarece era doar în pantaloni scurți.
(La spital)
Eu eram trist și îngrijorat pentru starea Karinei iar Ștefan oricât cât încerca să fie puternic și să spere ca totul va fi bine cu sora lui nu putea să se abțină din a-și da drumul la lacrimi singurii de aici care nu plângeau eram eu și Albert, ca Bvcovia plângea cu Ștefan.. Suntem aici de mai bine de 3-4 ore și nimeni nu vrea să spună nimic despre starea ei.
Simt ca înnebunesc dacă mai stau mult aici fără să știu nimic despre ea, la început era ca o soră pentru mine dar acum simt că.. Nu știu cum să explic, simt ceva ce n-am simțit de mult timp pentru o fată simt fluturi în stomac? Ceva de genul..
Într-un final iese o doctora din salonul în care era Karina.
- Pentru Nedelcu Karina? Întreabă doctora care tocmai a ieșit din salonul Karinei.
- Da, ce sa întâmplat cu ea? Întreabă Bvcovia panicat.
- Va trebui să îi băgăm pictorul și mâna în ghips, în rest este bine, se putea întâmpla mai rău. Spune și pleacă.
Am hotărât să venim mâine la ea deoarece probabil nu vom avea voie să intrăm la ea acum așa că am plecat fiecare la casele noastre și ne vom întoarce mâine după ce se mai odihnește.
[...]
Am ajuns acasă la mine și i-am zis mamei cele întâmplate, deci să mor eu cum a auzit ce sa întâmplat cu Karina a început să îi facă șnițele și cartofi prăjiți să îi duc mâine 😂
Am aflat că mama Karinei era foarte bună prietenă cu mama mea înainte să moară..
Andrei POV
Tocmai ce mi-am terminat treaba cu niște retardați care îmi tot dădeau teroare de câteva zile încontinuu, trebuia să o rezolv odată pentru totdeauna. Acum sunt în drum spre București, la un momentdat îmi sună telefonul, ma uit să văd cine este și era Albert așa că îi răspund fără să mai stau pe gânduri.
- Da Albert? Răspund plictisit.
- Ce faci? Unde ești? Ma întreabă acesta.
- Sunt în drum spre București, mi-am terminat mai repede treaba de cât ma asteptam. Spun fericit.
- Ok te astept, dar te rog ai grijă cum conduci pentru ce urmează să îți zic.. Spune acesta cu o oarecare reținere.
- Ce este? Spun deja îngrijorat.
- Karina, a dat o mașina peste ea iar acum are mâna și piciorul în ghips. Spune Albert iar eu deja simt ca o sa explodez.. Nu e posibil, încerc să cred ca e o glumă proastă.. Așa ca îi închid telefonul și încep să conduc puțin mai repede.
______________________________
Am postat din greșeală capitolul 13 care încă nu era gata și l-am șters. Sunt foarte deșteaptă! Acum trebuie să stau sa fac iar capitolul 13 🥹😮💨
