•trei săptămâni mai târziu•
Ștefan POV
Ba frate, nu înțeleg ce are Karina dar de când a ajuns acasă ea se poartă foarte ciudat în sensul că nu mai mănâncă, nu vrea să iasă din camera și mereu când intru la ea în cameră fără să bat la ușă o văd plângând. Ma gândesc să îl chem pe Andrei la ea ca din câte mi-a zis acesta nu prea a mai vorbit cu ea în astea trei săptămâni. Chiar acum aștept să ajungă. Dar a devenit foarte dar foarte apropiată de Petre și de Sebi, mie frică să nu ajungă iar împreună cu el.
A ajuns și Andrei.
- Salut! Îl salut pe Andrei. Intră!
- Salut, unde este Karina? Cum se simte? Întreabă acesta îngrijorat.
- Este în camera ei. Îi spun acestuia iar după plec la mine în cameră.
Andrei POV
Ajung în fața camerei Karinei, bat la ușă iar această îmi spune să intru. Când intru în cameră aceasta se uită șocată la mine de parcă nu s-ar fi așteptat ca eu sa fiu după spatele uși se holbeaza puțin la mine și după începe să mă ignore.
- Nici-un "buna Andre ce faci?,,Îi spun Karinei punându-ma pe marginea patului lângă ea iar ea îndepărtându-se de mine.
- Pleacă! Nu vreau sa te mai văd niciodată în viața mea. Spune Karina.
- Ce ai pățit? O întreb îngrijorat.
- Du-te la alta fata de care poți profita ca într-un final să o lași însărcinată cum ai făcut și cu cealaltă! Și să nu mai îndrăznești cât vei trăi să te mai atingi de nici-un fir de păr din capul lui Sebi sau al altcuiva la care țin! spune aceasta supărată.
- Stai ca nu înțeleg, de ce fata spui ca am lăsat însărcinată?! O întreb pe aceasta ridicându-ma după pat și mergând în fața ei. Hei uite, cine ți-a zis asta nu ți-a explicat bine, eu n-am lăsat nici o fată însărcinată, ea-
- Dispari din fața mea idiotule cu minciunile tale cu tot! Spune țipând la mine.
- Odată dacă ma mai faci idiot fără motiv.. O sa vezi tu, nu îți permit să ma faci idiot în situația în care tu nici măcar nu știi ce s-a întâmplat cu adevărat! Îi răspund Karinei cu tonul ridicat.
- Ce o să-mi faci? Îmi spargi capul cum i-ai spart și capul lui Sebi? Hm? Ce îmi faci? Îmi răspunde ea. Ești cea mai mare greșeala din viața mea! Îmi reproșează ea.
După ce a terminat de zis ridic mâna la ea dar mi-am dat seama la timp că sunt pe cale să o lovesc așa că îmi las mâna să cadă înapoi pe lângă corp.
- Îmi pare rău n-am vrut.. Îi spun Karinei încercând să o îmbrățișez dar ea ma împinge.
- Pleacă odata. Spune calm iar eu ne mai vrând să stau sa văd cum îmi aruncă aceste vorbe ma îndrept spre ușa dar nu înainte să îi zic ultimele cuvinte.
- Ține minte cea ce îți voi spune. Să nu uiți niciodată că greșeala asta a ținut la tine, să nu uiți că greșeala asta și-ar fi dat viața pentru tine să îți fie ție bine. Dar când o sa realizezi cred ca va fi prea târziu. Îi reproșez acesteia supărat cu mâna pe clanța uși. Ma mai uit odată la ea și văd că și ea se uita la mine dar fără nici o emoție și plec.
•13 zile mai târziu•
Autoare POV
Astăzi era ziua cea mare, astăzi Karina împreună cu Petre s-a dus să își scoată ghipsul ( am uitat sa menționez că ea deja nu mai era în scaunul cu rotile, scuze 😅) Ea era foarte fericită ca în sfârșit merge să își scoată ghipsul, simțea că nu se mai vindeca odată.
Aceasta era încă în camera ei pregătindu-se de plecare. Ea încă se gândea la incidentul cu Andrei de acum aproape 2 săptămâni. Parcă îi părea rău că a acționat așa dar nu își dorește să țină o asemenea persoană lângă ea dar totuși îi este recunoscătoare ca a stat cu ea la spital și că a avut grijă de ea. Dar tot se gândea că poate să mintă deoarece ea gândea că Petre niciodată n-ar minți într-un asemenea hal.
- Ești gata? Întreabă Petre care a dat buzna în camera ei.
- În primul rând, de ce intri fără a bătea la ușă? Dacă eram dezbrăcată? Și în al doilea rând da sunt gata. Îl ceartă ea pe Petre.
- N-ar fi fost nici-o problemă dacă erai. Spune Petre zâmbind.
- Poftim? Întreabă Karina șocată.
- Nimic, hai să mergem. Îi răspunde Petre iar Karina nu mai comentează nimic și pleacă împreună cu Petre.
*･ﾟﾟ･*:.｡..｡.:*ﾟ:*:✼✿
Îmi pare rău pentru capitolul scurt 🎀✨ următorul va fi publicat de Paște 🐰🥚
